Povești cu tâlc

Un dar neprețuit

    Se povestește că un tânăr, singur la părinți, urma să-și încheie cu brio studiile academice.
   De luni de zile admirase o mașină expusă în vitrina unui magazin auto. Știa că tatăl lui își putea permite să cumpere o astfel de mașină, așa că și-a exprimat dorința să o primească în dar la absolvire.

    Ziua mult așteptată se apropia, însă fără ca tânărul să poată depista vreun semn că mașina mult visată va intra în posesia sa. O ușoară dezamăgire începuse să i se cuibărească în inimă.

   În seara dinaintea festivității, de absolvire, tatăl și-a chemat fiul în birou. L-a felicitat pentru anii de studiu și i-a spus cât de mândru este de el și cât de mult îl iubește. Apoi, i-a întins o cutie frumos împachetată, rostind emoționat:

— Felicitări, fiule!

Băiatul a deschis cutia, sperând că va găsi în ea cheile mașinii. Însă în cutie se afla o Biblie scumpă, îmbrăcată în piele, cu numele lui scris în litere aurite pe copertă. Dezamăgirea i s-a transformat în mânie:

— Cu banii pe care îi ai, tu îmi dai ca dar la absolvire o Biblie?

Trântind cartea pe birou, tânărul a ieșit furios din cameră, părăsind definitiv casa tatălui său.

   Anii au trecut.

Tânărul de odinioară avea de-acum o afacere prosperă și o familie frumoasă.

   Într-un târziu, și-a dat seama că vremea nu stă în loc și a hotărât să își viziteze tatăl, pe care nu-l mai văzuse din ajunul absolvirii facultății. Însă inainte ca să poată pleca la drum, o telegramă fulger îl anunță că tatăl lui decedase și că toată averea îi rămăsese lui, ca singur moștenitor.

   Ajuns din nou acasă după ani de zile, inima i-a fost copleșită de tristețe și regrete, văzându-și locul unde copilărise atâta timp.
Cu pași grei, a intrat în biroul tatălui său. La un capăt al mesei din lemn de stejar, se afla Biblia pe care o primise în ajunul absolvirii: în aceeași poziție în care o lăsese el inainte de a părăsi casa părintească.
Cu ochii împăienjeniți de lacrimi, fiul a luat-o, a deschis-o pentru prima dată și a început să citească în ea.

   La un momentadat, întorcând încă o filă, un plic alb a fluturat la podea.
S-a aplecat ca să ridice plicul, pe care se afla adresa magazinului auto de unde sperase cu ani în urmă să primească mașina mult visată. În plic, a găsit un contract de vânzare, datat în ziua absolvirii.

ACHITAT - scria în litere mari peste termenii contractului. Mașina îl aștepta de ani de zile în garaj.

* * *

De câte ori nu trecem cu vederea binecuvântările lui Dumnezeu, doar pentru că nu sunt "împachetate" cum ne-am așteptat?

Autor: necunoscut
Text primit de la 2001claudiaclau