4

151 7 0
                                    

Val vârtej in biroul șefului intra doamna de la receptie si băiatul de ieri cu părul roșcat. Au încremenit când m-au văzut pe jos incercad sa ma ridic si sa imi abțin lacrimile.

Roscatul imi sare in ajutor, urmând ca mai apoi să ordoane aducerea unor pungi cu gheață și a trusei de prim ajutor.

Hoseok: esti bine?!

Mira: d-da

Hoseok: pune gheață sa nu te doară!

Mira: multumesc!

Nu dupa mult timp apare si seful in birou. Părea nervos, iar privirea aruncată spre mine, parca ma înspăimântăta! Ma ridic in picioare cerându-mi scuze pentru cele întâmplate.

Mira: voi demisiona, creez probleme.

Tae: nici sa nu te gândesti, nenorocita aia va plăti...

Hoseok: ma voi retrage, si iti mai spun odată, ai grija de ea.

Tot nu înțelegeam de ce sa aiba grija de mine. Acesta se așează nervos la birou, urmând să privească spre ferească. După câteva minute sare ca ars de pe scaun, urmând să vină spre mine cu o viteză considerabilă.

Apuca punga cu gheață, apoi arunca o privire spre obrazul meu care acum era rosu ca ardeiul.

Tae: te doare?

Mira: putin, este in ordine!

Tae:cum poti fi calma in asa fel de situații?

Mira: asa m-a invatat fratele meu.

Tae: Yeosang te-a crescut?

Mira: da

Acesta se uita la mine uimit, urmând ca mai apoi să își ceară scuze în numele soției sale. Timpul trecea, iar ședințele începură.

După ore întregi de așteptat si de mers in numeroase locuri, programul de azi se încheie. Imi iau la revedere de la restul colegilor, apoi plec spre casă.

Acasa ca si ieri era Seonghwa, care tocmai ce terminase de pregătit cina. Inainte de a ne pune la masă, îl sunasem pe Yeosang, neamintindu-i cele întâmplate la firma azi.

După multe minute petrecute la telefon, am luat cina urmând ca mai apoi să mă pun la somn.

Era ora 1:30 Am. Începuse sa se audă zgomote de la sufragerie, asa ca decid să cobor sa vad ce se intampla. Maimuta de Seonghwa era frigider căutând ceva dulce de mâncare.

Mira: hwa, nu ai somn?

Hwa: oh Mira?! Imi este pofta de ceva dulce....si nu gasesc....

Mira: foarte bine ma duc la culcare.

In casa mereu aveam ceva dulce. Avem un dulap prin cu dulciuri si prăjituri doar ca din toată bucătărie el este singurul dulap greu de identificat.

Hwa: hai ma mira, nu ma lasa aci....adu ceva dulce...du-te la magazin....

Mira: te-ai stricat la cap? La ora asta?

Hwa: daaaa

Mira; fi atent iti dau dulce dar ma lasi sa dorm mai departe da!?

Hwa: s-a făcut!

Ma îndrept spre dulapul cu dulciuri, si apuc o ciocolată si ceva chipsuri apoi i le inmanez lui Seonghwa. Acesta pleca fericit spre camera lui, urmând să imi de-a pace până mâine dimineață!

__________________________________
Scuzati greșelile gramaticale

~Their fate~Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum