~Their fate~

29

HANA POV:

Tocmai ce primisem o tava de mâncare. Pana si aia a fost data cu cea mai mare scârba, însă tocmai pofta de mâncare nu aveam. Stând într-o cameră închisă, legată de un scaun, într-o mizerie de nedescris, si totodata într-o pădure pe jumate arsa departe de vazul lumii.

Oare Mira este bine? Deodată stigate alarmate se fac auzite in intreaga încăpere. Erau strigătele Mirei. Sigur fac ceva cu ea.

Hana: MIRAAAA, LASATI-O PE MIRA IN PACE.

Usa este trântita cu putere de peretele care abea se mai ținea, urmând ca mai apoi Mira să fie trântita cu toată puterea la trei metri distanță de mine pe podeaua rece, plină de praf și cioburi.

Hana: Mira, Mira esti bine. NEMERNICILOR.....

Mira: h-hana, linisteste-te sunt bine. Nu te agita, gândește-te la copil, Yeosang va fi supărat de pateste ceva.

Hana: dar tu?

Mira: eu voi fi bine.

Mira se tara până în dreptul meu, încercând să mă liniștească si totodata sa ma ajute sa scap.

MIRA POV:

Tot ce trebuie sa fac este sa o scot pe Hana de aici. Poartă în pântec copilul fratelui meu, iar tot ce vreau este sa fie bine.

Mira: Hana, uita, acolo este un geam fără gratii, am sa incerc sa il sparg, iar tu incearca sa fugi cat de repede poti. Da?

Hana: da, dar sfoara ma încurcă.

Mira: scăpăm si de sfoara.

AUTORUL POV:

Sunmin era chiar dupa usa, astfel putând auzi toată discuția dintre cele două fete, însă avea de gând să le de-a speranta.

Mira reuși să scape de sfoara si totodata sa spargă acel geam fără gratii. O ajuta pe Hana sa iasa pe geam urmând ca mai apoi să o ia la fugă prin pădure cu scopul de a da de cineva si de a cere ajutor.

Odată cu plecarea Hanei, pe usa intra Sunmin împreună cu 2 gorile in urma sa. Chiar si cea mai mică speranta ca vor scăpa a dispărut. Tot ce speră era ca Hana sa fie bine si sa ajunga cat mai repede in oras pentru a cere ajutor.

MIRA POV:

Odată cu plecarea Hanei nu întârzie să apară și Sunmin. In urma ei apar doua gorile cat Yeosang si Taehyung la un loc. Aceștia se apropie de mine, urmând ca mai apoi să mă mobilizeze și să ajung din nou legată de scaun.

Mira:asta le-ai facut si celorlalti care ti-au căzut în cale?

Sunmin: asta ii doar începutul.

Mira: si totodata sfârșitul.

Sunmin: deja vrei sa mori? Încă nu m-am distrat pe cinste.

Mira: uneori as prefera sa fiu langa ai mei părinți decât să îți vad tie moaca.

Sunmin: ai grija cum vorbesti. Si uita scumpa ta prietena sau cumnata mai bine zis, a ajuns din nou de unde a pornit.

Mira: Hana?

HANA POV:

Am început să aleg cat ma țineau picioarele însă totul era in zadar. Si însărcinată, dar și acele matahale care
alergau dupa mine, era totul imposibil. Ajunsem sa fiu prinsă, dusă inapoi de unde am pornit. Iarta-ma Mira, sunt buna de nimic. Nici sa ne salvăm pe noi nu sunt in stare.

MIRA POV:

O vad pe Hana, intrând cu privirea in jos, parca ferindu-se sa ma privească. Pusă sa stea pe scaun, legată cu sfoara, urmând să privească tot ceea ce urma să imi faca acei oameni.

Hana: nu va atingeti de ea.

Mira: Hana, gata, nu mai este cale de întoarcere.

Hana: ce tot vorbesti?

Nu vroiam să îi spun, dar trebuia sa se apere. Acesti oameni daca putem sa zicem asa, imi puseră o bombă în statele scaunului, ferita de vazul lumii.

Mira: Hana, promite-mi ca vei scapa de aici....si .....sa ai grija de Yeosang si copil. Eu....Eu nu mai pot. Sunmin ma vrea moartă, iar tu sti ca nu putem face fata ei.

Hana: Mira....

Mira: am o bombă pusă în spatele scaunului.

Hana: C-ce?

Mira: sunt sigura ca Yeosang si Taehyung vor ajunge în curând, asa ca i-ai de mana si fugiti. Nu contează unde doar mergeți, fugiti. Bine?

Hana: dar tu?

Mira: eu....

Lacrimile isi făcură apariția pe obrajii Hanei. Se vedea tristețea, suferința. Stia asta inca de la inceput, inca de când am ajuns sa fim răpite, dar a fost puternică, si uita ca nu mai poate tine in ea toata suferința. Deși începuse a striga dupa ajutor nimeni nimic.

Oamenii lui Sunmin începură a se agita, iar nu la scurt timp focurile de armă isi fac auzită prezenta.

Mira: au ajuns.....