Seria ,,Destin sau coincidență" - Ascultă-ți inima 🔞 vol.3

Capitolul 12-Prezent

Paris, Franța

După câteva luni

Jennifer

Nu mă așteptam ca toate formalitățile să dureze atât de mult. Am reușit să vând apartamentul pe care îl cumpărasem în urmă cu 6 ani și cu banii obținuți am angajat cel mai bun detectiv din New York. Nu am reușit să sustrag nicio informație de la Georgia și Sebastian, dar sunt mulțumită că îi văd plătind pentru anii aceia mizerabili în care nu am știut ce înseamnă dragostea părintească .
De când am devenit mamă, nu e zi în care să nu mă gândesc, ce s-ar întâmpla cu mine dacă Liam ar păți ceva. În fiecare noapte această întrebare mă bântuie :Își mai amintesc de mine adevărații mei părinți ?
     Am reușit să vorbesc cu Rebbeca și datorită ei am reușit să-mi găsesc o nouă locuință în Manhattan. Nu i-am spus nimic despre fiul meu, preferând să deschid acest subiect când o voi revedea. Tot ea mi-a făcut rost de un interviu în cadrul firmei pe care o dețin socrii ei : Johson and Family. Numele acesta mi se pare atât de cunoscut , dar nu-mi dau seama unde l-am mai auzit.
       Spre surprinderea mea, Liam e tare bucuros că ne vom muta. Niciodată nu i-a plăcut Parisul, nedorind să învețe franceza . Am vorbit cu el numai în engleză , iar de câteva luni a descoperit italiana , îndrăgostindu-se încă din prima clipă de ea.
Am ales acest Manhattanul , sperând ca într-o bună zi , o să-mi fac curaj să-l caut pe Christobal. Sincer, nici eu nu m-am iertat pentru lașitatea mea. Dacă voi afla că și-a refăcut viața și este fericit, voi încerca să păstrez distanța și să mă învăț cu ideea că l-am pierdut. Fiul nostru nu are nicio vină și chiar dacă nu-și cunoaște tatăl , eu am încercat să-i povestesc despre el , ca să-i simtă prezența în viață.
      În trei valize și o geantă de mână au încăput toate  amintirile mele. Toate obiectele de uz casnic și personal le-am donat, nedorind să iau absolut nimic cu mine. Voi începe o nouă viață în câteva ore! Nimeni și nimic numai contează de când a venit pe lume fiul meu. Chiar dacă m-a speriat gândul că voi fi mamă la doar 19 ani, nu aș schimba nimic. Poate doar să-l am pe Chris lângă mine și pe celălat copil al nostru. Mi-aș fi dorit să fi fost mult mai puternică și să îi apăr pe amândoi. Viața ne pune la multe încercări , și simt că de abia este începutul . Am trăit în 24 de ani cât nu au trăit alții în 50.
      Am început să muncesc din timpul facultății, iar acum situația mea financiară este destul de bună.
Datorită acestui fapt am închiriat un penthouse în centrul orașului Manhattan. Anii nu au fost deloc ușori, dar ochii albaștrii ca marea, ai fiului meu, asemănători tatălui său, m-au motivat să nu renunț. În timpul pauzei de masă veneam să-mi alăptez copilul, reușind să ciugulesc ce apucam și eu. Am avut norocul să găsesc o bonă care mi-a fost de mare ajutor, mai ales că trebuia să ajung și la cursurile de la facultate. Am absolvit cu nota 10 și mândria cu care mă privea Liam în ziua absolvirii, a fost cea mai importantă diplomă primită. Jobul pe care l-am avut până acum , îmi oferea mult timp liber pe care îl petreceam cu fiul meu, făcând diferite activități, sau doar ieșind să ne plimbăm prin parc. Sper să găsesc un loc de muncă care să îmi ofere aceleași beneficii, nedorind să mai angajez o nouă bonă. Liam va fi la grădiniță până la ora 6 p.m, în restul zilei mă voi ocupa eu de el.

Aeroportul Internațional ,,Charles de Gaulle"

În 20 de minute ne vom îmbarca în avionul cu destinație Paris-Manhattan. Un soi de diferite sentimente mă încearcă în aceste clipe: entuziasm, teamă, regret , bucurie. Nu știu ce mă așteaptă , dar am credința că cineva acolo sus mă iubește, și mă va proteja la orice pas.
Sper să reușesc să dorm măcar câteva ore după ce vom ajunge, interviul fiind pus mâine în jurul orei prânzului . A-și fi preferat să am mai mult timp de gândire, dar din câte mi-a spus Rebecca, ar fi trebuit să vină un nou arhitect peisagist , dar din nu știu ce motive, a reziliat contractul pe care de abia îl semnase, preferând să se ducă să lucreze la firma adversară, de arhitectură.
Nu înțeleg comportamentul unora, dar poate așa a fost să fie, iar această slujbă să mă aștepte pe mine.
Sunt pierdută printre gânduri, că nici nu conștientizez că fiul meu mă tot trage de mâneca paltonului. Chiar dacă este începutul lunii Aprilie, în Paris vremea este tot ploioasă . Rar, mai apare soarele pe cer.
- Mami, iar te gândești la hero ( eng. erou)?
Hero este de fapt Christobal. Pentru mine a fost și va rămâne eroul meu. El mi-a arătat ce înseamnă dragostea adevărată , făcând alături de el primii pașii înspre calea iubirii. Fiul nostru m-a auzit odată vorbind despre el și m-a pus să-i povestea. L-am denumit eroul meu, termenul de iubit, fiind prea puțin înțeles de un copil de 5 ani. De atunci, în fiecare seara , privim cerul și vorbim fiecare pentru el cu Hero. Liam își dorește atât de mult să-l întâlnească, încât numai despre el îmi vorbește .Deja își imaginează că se vor duce să joace fotbal și vor ieși în parc cu bicicletele. Mi-e frica să nu fie respins de Chris, sau mai rău să nu creadă că este fiul său. Chiar dacă este copia lui identică, mi-e teamă de reacția lui . În toți acești ani cum m-am schimbat eu, s-a schimbat și el. Eu nu l-am uitat . Dar el?

-Domnilor și doamnelor, avionul cu destinația Paris-Manhattan a sosit pe pistă. Fiecare pasager este rugat să se îndrepte către poarta cu numărul 4. Au prioritate : bătrânii, femeile însărcinate și mamele cu copii. Vă rugăm să respectați instrucțiunile echipajului nostru. O zi bună și o călătorie plăcută , fără turbulențe!

Un nou început , o nouă casă, o nouă slujbă, oare și o nouă iubire mă așteaptă acolo ?