Seria ,,Destin sau coincidență" - Ascultă-ți inima 🔞 vol.3

Capitolul 13- Prezent

Manhattan

Christobal

    Știu că pare absurdă gândirea mea, dar am luat o decizie. De șase ani îmi înec amarul în băutură, sperând că poate poate așa o voi uita pe fata cu părul de foc , ce mi-a zdrobit inima în mii și mii de bucăți. A venit vremea , în care să mă pun pe mine pe primul loc și să dau uitare trecutului. Prima femeie care îmi va ieși în cale și va dori să fie cu mine, aceea va fi aleasa. M-am săturat să mă lupt contra morilor  de vânt și să nu mai avansez deloc. Voi da uitare trecutului...
    Aseară am preferat să nu mai ies în club, astăzi având de intervievat o tânără, pentru postul de arhitect peisagist. Cumnata mea a recomandat-o , fiind prietene încă din copilărie. Nu știu despre cine este vorba, până acum nu mi-a păsat pe  cine angajează părinții mei în firmă. După ultima țeapă luată, tata a decis ca să fim prezenți tot acționarii. Din această cauza a trebuie să-mi anulez zborul către Madrid. Cumnatul meu Oliver își deschide o nouă fabrică , iar eu împreună cu noul arhitect peisagist va trebui să zburăm acolo , ca să urmărim desfășurarea lucrărilor .
***
După un duș mai mult rece, decât cald, încep să mă pregătesc pentru muncă. Sedentarismul nu îmi priește, ieșindu -mi din mână de cele mai multe ori.  Noroc cu Max , care mi-a fost un profesor bun , până în ziua când cumnata mea Rebecca s-a întors, dându-i lumea peste cap. Împreună o au pe Daisy, urmând ca în câteva luni să se nască și gemenele . Până acum fetele predomină în familia noastră. A rupt blestemul cumnatul meu Oliver , care nu s-a lăsat așa ușor și a făcut și un băiat . Atât Evelyn, cât și Rebecca sunt mame cu normă întreagă, dar acest lucru nu le împiedică să vină la muncă zi de zi.
      Poate într-o zi voi avea și eu propria mea familie. Speram că îmi va mai ține companie la burlăcie Patrick, dar nebunului i s-au aprins călcâiele după o dansatoarea din clubul lui. Fata nu e urâtă, dar e minoră, iar fratele ei nu lasă pe nimeni să se atingă de ea.
      Optez să port astăzi un costum bleumarin , cu o cămașă albă, fără cravată. Cămașa o deschid la primii doi nasturi, ieșind în evidență tatuajul făcut acum șase ani, când m-am întors din Paris. Nimeni nu știe ce scrie, fiind folosite litere grecești . Nu regret că l-am făcut , devenind cu timpul parte din mine.
     Nu e zi în care să nu mă întreb ce s-a întâmplat cu EA. Își mai aduce aminte sau poate a uitat, aceea zi de joi când eu am sărutat-o , buzele noastre contopinându-se într-un dans al iubirii eterne? De ce inima mea tânjește după o iubire imposibilă? Voi putea găsi fericirea în brațele altei femei, sau va trebui să-mi petrec restul zilelor sperând că timpul mi-o va aduce înapoi. Mi-e frică de adevăr , dar merit să-l cunosc.
*

Urc la volanul noii mele mașini, un Aston Martin DBS Superlegerra, ambalând în trombă motorul . Nu înțeleg ce se petrece cu mine, dar o durere apăsătoare îmi apasă pieptul . Exact aceeași durere ce o resimțeam acum șase ani. Îmi bag mâna prin păr , acesta devenind obiceiul prin care mă eliberez de stres. Cine dracu m-a pus să plec de la 8 când e ora de vârf în Manhattan , majoritatea cetățenilor plecând cu mașina la lucru? Interviul fiind la ora prânzului , voi avea timp ca să verific din nou proiectul pentru firma lui Oliver. Când am ales această meserie, am știut că voi fi bun , dar după toate cele întâmplate mi-am dorit să le demonstrez tuturor că sunt cel mai bun. Mă săturasem să fiu privit cu milă și compasiune. Am reușit acum doi ani să mă operez la ochii, operația fiind de mare succes. Cred că schimbarea aceasta a mea bruscă s-a datorat faptului că am fost părăsit și mereu m-am gândit că aspectul meu fizică ar fi fost cauza principală. Fata aceea mi-a furat inima și nici până acum nu mi-a returnat-o .
Offf Jenny, unde ești acum?
Frânez brusc, semaforul indicându-mi culoarea roșu. Când mă gândesc la ea, uit de tot ce se petrece în jurul meu, focusându-mă doar pe imaginea ei. Trebuie să fiu mai atent, un accident nu este binevenit în aceste momente.

*
Parchez în fața sediului firmei, numită mai nou Johson and Family. Tata a fost cel care a venit cu ideea, după ce a constatat că toți membrii familiei noastre lucrează în această firmă. Chiar dacă au trecut atâția ani, de când a deschis-o marele Luc Johson, încă se află în topul celor mai bune firme de arhitectură.
     Salut politicos pe fiecare angajat, arătându-le prin acest mod respectul pe care le port fiecăruia. Nu mi-a plăcut niciodată să fiu văzut ca fiul șefului , ci un simplu arhitect care își exercită munca.
       Îmi pregătesc repede o cafea, punând de data aceasta 3 linguri de zahăr. Trebuie să fiu dulce, astfel drăcușorul din mine va ieși la iveală. Nu sunt stresat, știind că decizia va cădea pe umerii tatei.
       Ajung în birou, orele trecând ca vântul. Când încep să lucrez, uit de tot ceea ce se petrece în jurul meu.
      Aud pași în birou, dând nas în nas cu Max .
      - Frățioare, lasă proiectul! Interviul va începe în cinci minute.
      -E deja 12?
      - 11:55, dar știi că tatei nu-i place să întârziem .
      -Bine, bine ! Mă voi întoarce la muncă după.
       - Mai ia și tu o pauză , Chris! Poate noua arhitectă îți va pune inima pe jar.
       - Nici măcar nu știm cine e și tu vrei să faci pe Cupidon!
        - Numai zic nimic ...
Ridică mâinele îi semn că se predă.

*
      În sala de ședință se află întreaga mea familie . Tata este poziționat în capul mesei. În dreptul lui fiind mama, urmată de Max , eu , Evelyn și Oliver. În partea strângă este unchiul Mark, Mătușa Kasia , Patrick neintrând în această ecuație .
     Discuțiile sunt în toi, până când pe ușă intră EA.
Cumnata mea sare de pe scaun, uitând de burta ei proeminentă .
       - Familie, ea este Jennifer Miller , buna mea prietenă .