Capitolul 10-TRECUT

542 65 23
                                    

Paris, Franța

Christobal

        Am căutat -o ca un nebun prin toate locurile vizitate de noi, poate poate cineva a văzut -o. Nu-i credeam pe Patrick și Max în stare  să-mi sară în ajutor, dar văzându-mi starea deplorabilă nici nu au mai stat pe gânduri și s-au alăturat căutărilor . Am decis să nu le spun nimic alor mei, deoarece nu vroiam să se panicheze degeaba. Mama și-a dat imediat seama că ceva se întâmplă cu mine, dar a preferat să mă lase în pace. Nu reactionez atât de bine când sunt călcat pe coadă.
       Nu pot să concep că m-a părăsit . Chiar simțeam că mă iubește cu adevărat ! Mi-am jurat că niciodată nu voi mai suferi din dragoste! Nu se merită! Mai bine ca Max: fuți și pleci . Acum îi dau dreptate fratelui meu când îmi spunea mereu că iubirea e oarbă și atunci când o femeie îți fură inima, te ia cu totul . Poate într-o zi îmi voi face curajul să mă întorc în locul în care mi-a jurat iubire. Acum e prea târziu ...
       În cinci minute trebuie să ne îmbarcăm în avion. Drumul meu  aici s-a sfârșit. Încă sper ca printr-o minune să o văd intrând pe porțile aeroportului și să explice ce s-a întâmplat . I-aș fi alături , doar să o știu că e lângă mine.
Mâna mamei se așează pe umărul meu, ochii ei privindu -mă cu tristețe.
- Fiule, trebuie să ne îmbarcăm!
-Mamă, de ce iubirea doare? De ce simt că mor pe dinăuntru ?
- Nu iubirea doare, fiule ! Noi o facem să ne doară! Într-o zi, când vei întâlni persoana potrivită, dragostea aceasta adolescentină va fi doar o simplă amintire . Nu uita! Mama va fi mereu lângă tine! Mi se rupe sufletul când îmi văd unul dintre copiii că suferă. Înainte Evelyn, acum tu...Max, la cum îl știu, nu va suferi niciodată . Cu taică-meu seamănă așa insensibil .
- Mamă, chiar o iubesc ...
-Știu, băiete ! Poate intr-o zi , viața ți-o va scoate din nou în cale și atunci vei primi răspunsuri la toate întrebările pe care vei simți să i le pui. Până atunci, nu te lăsa doborât și lupta pentru visurile tale!
-Doamnele și domnilor, pasagerii cu destinația Paris-Manhattan sunt așteptați la Poarta 3 pentru îmbarcare !
- Haide, mamă!
Adio, Paris ! Adio, fata cu părul de foc!

Jennifer
După 3 luni

De 3 luni, 4 zile și 12 ore , propria cameră mi-a devenit închisoare . Tot de atâta timp, stările de rău s-au accentuat . Nu știu ce este cu mine, dar am o vagă bănuială. Nici eu, nici Chris nu ne-am protejat. Poate Chris a plecat, dar mi-a lăsat un înlocuitor, căruia să-i pot oferi toată dragostea mea.
       Nu știu ce se va întâmpla cu mine, dar singura mea durere este că nu am putut să-mi iau rămas bun de la băiatul ce mi-a furat inima cu o simplă privire .
E liniște totală. Pentru prima dată, în aceste luni, m-au lăsat singură acasă. I-am auzit aseară că astăzi urmează să primească vizita unei delegați din China . De când așteptam această zi. Am avut timp să-mi concep un plan în toată această perioadă.
      Sper că tot ce am învățat în tabăra de vară pentru cercetași , să-mi fie de ajutor. Iau o agrafă de păr și o voi folosi pentru a suci butucul atât cât acesta îmi permite. O a doua agrafă o voi folosi ca să împing bolturile cu arcuri în afara butucului rând pe rând . Poc! Ușa se deschide . Am reușit ! Nu-mi vine să cred că sunt liberă .
      Îmi iau repede actele de identitate și puținii bani pe care îi am strânși . Pășesc cu teamă, neștiind la ce să mă aștept . Drumul e liber, dar până nu voi scapă definitiv, nu mă pot bucura.
      Cobor cu viteză scările , liftul fiind prea periculos . Simt cum picioarele mă lasă, fiind atât de slăbită , dar nu mă las învinsă . Am crezut că niciodată nu voi mai vedea lumina zilei .
      Încerc să nu ies foarte mult în evidență, preferând să par discretă în acțiunile mele. Încă doi pași și mă voi bucura de libertate .
    -Unde crezi că pleci , mucoaso?
Doamne , nu mă lăsa acum ! Mai bine mor, decât să mai trăiesc alături de ei!
    Pumnul lui îmi lovește abdomenul , căzând în genunchi . Lacrimile mi se preling pe față.
    Sirene , ambulanțe și multă gălăgie , atât mai aud .
     Chris ...
Îl văd în depărtare .
     Chris...
Se apropie tot mai mult de mine.
     Chris ...
Luptă, iubito! Într-o zi ne vom revedea!
     Chris....

                              ***

       Auuu.... Încerc să-mi deschid ochii, dar durea de cap nu mă lasă. Aud vocii, dar nu le recunosc . Am murit și am ajuns în Rai?
      Pleoapele mele nu se dau bătute și reușesc într-un final să-mi recapăt vederea. Alb! Totul în jurul meu este alb.
      - Chris ?
      - Domnule doctor, pacienta s-a trezit .
Doctor ? Sunt la spital ? Ce s-a întâmplat cu mine?
      - Unde sunt ?
      - Imediat domnul doctor îți va explica situația . Până atunci încearcă să te odihnești . Ai nevoie , mai ales după atâtea zile pe care le-ai petrecut inconștientă.
      - Inconștientă eu?
      - Văd că pacienta mea s-a trezit cu poftă de vorbă!
      - Ei unde sunt ?
      -Care ei?
       - Așa zișii mei părinți !
      -Așteaptă să vorbească cu tine. Nu-ți face grijă! Sunt însoțiți de poliție ! Ambii vor plăti pentru tot ce v-au făcut ?
       -V-au?
      - Nu știi , nu?
      -Ce să știu ? Vă rog spuneți-mi !
      - Erai însărcinată !
Un copil ! Rodul iubirii noastre . Cum eram?
       - Cum eram?
Te rog, nuu!
        -Ce s-a întâmplat cu copilul meu?
       - Unul dintre ei nu a rezistat , iar celălat încă trăiește în pântecul tău . Este o sarcină cu risc. Îl poți pierde oricând .
       -O să fiu mamă! Vreau să vorbesc cu ei! 
*
Îi văd cum intră în salon însoțiți de ofițerii de poliție . Vor să-mi spună ceva , dar îi reduc la tăcere ridicându-mi degetul arătător înspre ei.
    - Vă urăsc din tot sufletul meu! Plecați dracu' din fața ochilor mei! Nu știu ce ați vrut să arătați , așteptând pe culoarele spitalului .  Știu că ultimul lucru pe care îl voi face în viața asta blestemată va fi să vă fac să plătiți pentru toți acești ani în care am acceptat să tac! De azi, fiica voastră a murit. Am murit odată cu el... Niciodată nu am fost fiica voastră ! M-ați furat de lângă adevarata mea familie! Acum mi-ați omorât unul dintre copilași . Dar Dumnezeu a fost bun cu MINE și mi-a mai lăsat una dintre minuni în viață. Drumurile noastre nu se vor mai intersecta niciodată. Nu ați meritat niciodată iubirea ce v-am purtat-o . Știți ce sunteți voi? M-O-N-Ș-T-R-I.
Nu vreau să mai plâng ! Nu merită lacrimile mele ! Vechea Jenny a murit ... Am murit pe dinăuntru și nimeni nu va mai putea să mă reînvie .
Cum ați putut să-mi ascundeți îi toți acești ani cine sunt cu adevărat? Nu va pasat că ați distrus o familie ? Nici închisoarea nu e de ajuns să vă spele păcatele . Lângă ce fel de oameni am crescut ?
      Singurul motiv ca să trăiesc e copilul meu!

Seria ,,Destin sau coincidență" - Ascultă-ți inima 🔞 vol.3Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum