Seria ,,Destin sau coincidență" - Ascultă-ți inima 🔞 vol.3

Capitolul 2

      Intru în fosta mea cameră, locul copilăriei mei. Fiecare obiect îmi trezește atât de multe amintiri. Când sunt aici, mă încarc cu energie pozitivă, chiar dacă unele obiecte îmi amintesc de el. În noul meu apartament nu am vrut să iau nimic. Am început de la zero, fiind sprijinită de părinții mei. Câte lacrimi am putut vărsa pentru un om ? Chiar dacă aveam o vârsta fragedă am trăit totul atât de intens. Am reușit să devin indiferentă la tot ceea ce se petrece în jurul meu, datorită faptului că am uitat ce este încrederea în persoane .
      Astăzi, pentru prima data după atâția ani, am hotărât , chiar dacă sufletul îmi plânge , să arunc tot ce mi-a rămas de la el. Până acum nu am avut curaj . De când s-a întâmplat nenorocirea aceea, toate amintirile strânse , le-am ascund într-un sertar , iar cheia e accesoriul meu de la gât . Nici măcar părinții mei nu știu . Doar inima mi-a fost singurul confident .
Mâine îmi tremura când îmi deschid lănțișorul . Un clinchet nemaiauzit de 6 ani , mă trezește la viața . Totul este prăfuit . Anii ce-au trecut și-au pus amprenta pe ele . Primul obiect pe care îl zăresc este albumul cu fotografi . În celei 6 luni petrecute împreuna am încercat să ne creem propria lume. Fiecare fotografie îmi amintește de câte un loc pe care l-am explorat împreuna . Zâmbetul lui, o fi rămas același ? Inima ma strânge atunci când îi privesc chipul . În brațele lui am găsit raiul, iar el mi-a fost înger păzitor . Ochii lui verzi îmi bântuie nopțile . Am încercat să-l uit, dar niciodată nu m-am refugiat în brațele altui bărbat . Am fost mereu o femeie care s-a respectat mai întâi pe ea, chiar dacă mulți m-au jignit , înjosindu-mă cu vorbe, pe care le-am dat uitării .
        Si uitasem de prima carte dăruită de el. Dacă aș avea șansa l-aș întreba de ce ,,The Notebook" de Nicholas Sparks.  Vom ajunge și noi într-o bună zi să ne regăsim și să îmbătrânim împreună?
       Floarea de magnolie s-a ofilit , în toți aceștia ani, lăsându -se impregnată pe filele cărții . Eram în Central Park, ieșisem să ne plimbăm după orele istovitoare de la liceu. Când a văzut magnolia , de un alb imaculat, dorul de casă i s-a alinat , promițându-mi că într-o zi vom merge în Spania, arătându-mi la ferma lui, toate soiurile de plante pe care le îngrijește cu mult drag.
Inima începe să-mi bată atât de tare cu fiecare pas pe care îl fac. Mă așez pe vechiul pat, încercând să mă liniștesc. Trebuie să mă vindec de tot ce ține de trecutul meu. Ani la rândul am suferit în tăcere, nelăsând pe nimeni să mă consoleze. Judecata pe care o voi primi nu e acum pe pământ, ci dincolo de lumea aceasta.
Îi ridic din cutie, privindu-i ca prima oară. Primul și ultimul cadou cumpărat copilului nostru. Botoșeii aceea mi-au atras atenția când am intrat în magazinul special pentru copii, după ce-am aflat vestea că sunt însărcinată . Chiar dacă aveam doar optsprezece ani, mi-am văzut copilul ca o binecuvântare. Oliver plecase, deja de două luni, dar îmi lăsase cel mai de preț cadou. Am încercat să dau de el, dar în zadar. Nu știam ce va fi așa că am ales culoarea alb la ei. Viața fusese prea dură cu mine, copilul meu murise înainte de a-mi da șansa de a fi o mamă bună pentru el. Lumea mea s-a dărâmat odată cu dispariția lui. Aș fi făcut orice, doar să-l văd trăind. Avortul spontan cel suferisem nu îmi luase doar copilul, ci și șansa de a mai fi vreodată mamă.
Nu sunt zile în care să nu mă condamn că nu le-am spus părinților mei. Poate dacă aveam încredere în ei totul ar fi fost diferit. Durerea aceasta nimeni nu o va afla. O voi lua cu mine în mormânt. Mamă să nu fi, să vezi cum în câteva minute, îți moare copilul, neputând face nimic! [...]
Îmi șterg lacrimile, luând cutia cu amintiri în brațe. Trebuie să plec de aici! Nu suport să fiu văzută ca o femeie slabă.