Capitolul 18-Prezent

623 72 24
                                    

Christobal

       Confesiunea lui Jennifer m-a șocat. Cum de nu mi-am dat seama prin ce trece femeia pe care o iubesc ? Niciodată nu am văzut dincolo de barierele pe care le ridicase în jurul ei. Am judecat-o neștiind ce se ascunde în sufletul ei. Nu știu dacă mă va ierta pentru comportamentul meu de acum câteva ore, dar voi face tot ce îmi stă în putință, să-mi acorde o a doua șansă. Orice om merită o a doua șansă de la viață!
     O las să se descarce în brațele mele, nedorind să o supăr cu întrebări inutile. Am atâtea să o întreb, dar toate la timpul lor. Dacă va dori să mi se destăinuie, voi fi alături de ea.
      Nu ar fi trebuit să plec niciodată din Paris, înainte să o găsesc! Dacă aș fi avut atunci mintea de acum, copilul meu nu ar fi trăit atâta timp fără tată. Nu mă așteptam să mă accepte atât de repede, dar sângele apă nu se face, iar inima mea își aștepta stăpânii.
      - Chris, îmi pare atât de rău! Mi-a fost atât de rușine să-ți povestesc, crezând că mă vei judeca. Niciodată nu am vrut să-ți iau dreptul de a fi tatăl copilului nostru. Liam merită să te cunoască. Chiar dacă noi nu vom mai fi împreună, vreau să faci parte din viața fiului nostru .
     - Iubito, tu ești singura femeie alături de care vreau să-mi întemeiez o familie!
     -Chris, nu vreau să mă bag în relația ta! Ce va zice logodnica ta?
      - Femeie, te-am mințit! Nu am reușit să te uit! Inima mea îți aparține! Fără tine nu exist !Te iubesc, fata mea cu părul de foc!
      - Și eu te iubesc, Hero!
Observ cum mama vine lângă noi, strângând-o pe Jenny în brațe!
      - Îmi pare rău, fetița mea! Am greșit atât de mult judecându-te înainte de a știi adevărul! De azi înainte cum sunt pentru toți copiii mei mamă, voi fi și pentru tine. Niciodată nu am făcut diferență între ginerele meu și băieții mei. Acum am trei fete: Evelyn, Rebecca și tu, draga mea, Jennifer. Nu plânge! Nu am vrut să te rănesc !
      - Niciodată, nimeni , în afară de bunica nu mi-a spus ,,fetița mea"! Mulțumesc că îmi dați șansa de a fi fericită lângă fiului dumneavoastră ! Vă înțeleg comportamentul față de mine. Fiind și eu la rândul meu mamă, nu aș lăsa pe nimeni să-mi rănească copilul .
- Jenny, pot să te întreb ceva?
- Da, Becka. Cred că am o vagă bănuială...
- Când ne-ai povestit cele întâmplate, ai zis că ai descoperit ceva? Nu prea eram atentă, gemenele au început meciul de fotbal.
- Fetele tatii! Iubito, acesta e semn să nu ne oprim doar la trei fete.
- Dacă știi că naști tu, Max, nu ne oprim ... Pfiuu tu nu poți! Așa că puneți pofta în cui !
- Iubito, știi că se mai întâmplă și accidente !
- Dacă nu vrei să te castrez, mai bine țineți gura!
- Rea te-ai mai făcut femeie ! Dar îmi place...mai ales în pat.
- Doamne, Max! Nu suntem singuri !
- Cumnățico, știi că pereții au urechi.
Sărmana Rebecca, e roșie la față. Cred că dacă nu ar fi însărcinată , m-ar fugări prin toată casa.
- Dacă nu aș arăta ca Moby Dick, ai vedea tu! Poate nu stai ca sfântul și le faci micuțelor o parteneră de joacă de vârste asemănătoare .
Eram sigur că nu se va abține să nu-mi dea replica.
- Stai liniștită, cumnățico,nu mă opresc doar la un singur copil! Vreau o familie mare !
     - Gata, gata, cumnate! Pui în acțiune diseară planul. Și îmi face cu ochiul . Acum am de vorbit cu prietena mea și totodată viitoarea mea cumnată.
    - Mai aveți timp câteva minute! Mă simt mult mai sigură pe mine , când vă simt alături .
Toți afirmăm cu o mișcare din cap .

Jennifer

        Familia asta mă surprinde cu fiecare minut ce trece. Nu mă așteptam să fiu acceptată atât de bine. Merită să știe tot adevărul. Poate alături de ei voi găsi răspunsuri la toate întrebările ce mă macină .
      Încep să le povestesc, din nou aceea zi, dar fără a mai ascunde diferite detalii.
    Pare absurd ceea ce gândesc, dar am o vagă bănuială că inima nu mă înșeală , mai ales după ce am citit un articol despre două fete furate în urmă cu 15 ani  dintr-un cartier din zona bună a orașului Manhattan ,pentru recoltarea organelor lor  la maturitate. Neaparat trebuie să vorbesc cu Rebecca, dar de câteva zile numai dau de ea. Dacă cele două fetițe suntem noi? Ochii uneia  dintre mame mi se păreau atât de cunoscuți.
- E cineva acasă ? Mamă , tată?
Liniște totală. Poate dacă aș fi avut un telefon mobil, aș fi dat de ei mult mai ușor . Niciodată nu m-am întrebat de ce nu am voie să mă uit la televizor sau să am și eu pagini de socializare ca ceilalți colegi ai mei. Ce să mai vorbesc despre mutările frecvente atât în alte orașe , cât și pe alte continente . Adevăratul mă înspăimântă .
Mă duc direct către biroul tatei, unde acesta își ține actele și diferitele lucrări de cercetare .
Intru tiptil tiptil, aprinzând întrerupătorul. Întunericul din acest loc mă înspăimântă . Trag jaluzelele de la fereastră, lumina naturală făcându-și loc . Niciodată nu am intrat aici, locul acesta fiind mereu închis. Astăzi am avut noroc , găsind ușa descuiată.
Încep să răscolesc prin bibliotecă, sertarele fiind încuiate . Nimic... Chiar nimic ? Mă așez pe canapeaua din piele neagră, sperând că vreun lucru din această încăpere îmi va atrage atenția.
Îmi duc mâinele prin păr, jucându -mă cu părul meu . Părul meu ca flăcările Iadului, mă face atât de diferită de părinții mei.
În două zile voi fi liberă ca păsările văzduhului, iar trecutul va fi doar o simplă amintire.
Un tablou, ce întruchipează o fetiță într-un parc, îmi atrage atenție . Rochița roșie cu buline albe, părul roșu ca focul lăsat în vânt , iar cățelușul ce o acompaniază în poză, îmi fac inima să bată cu 100 de bătăi pe minut .
Lolita...
Amintiri vagi îmi inundă mintea. Zâmbetul plin de mândrie al unei femei, fața schimonosită a unui bărbat ce încerca să mă facă să zâmbesc , blițul aparatului de fotografiat . Ce se petrece ?
Mă ridic , îndreptându -mă spre peretele unde se află. O lacrimă mi se prelinge pe față, când o ating . Când o iau din locul ei, rămân stupefiată când observ că aceasta reprezintă un paravan, ce ascunde un seif.
     Ce cod ar fi pus tata?
Încerc zilele lor de naștere, apoi ziua mea, dar totul este un eșec total .
     5MAI
Rotesc această data și poc! Seiful se deschide. Nu înțeleg ce reprezintă această dată, dar știu sigur că a însemnat ceva pentru mine.
     Un plic mare și câteva poze ascunde acest seif. Mă așteptam la cu totul și cu totul altceva. Privesc pozele... Același fetiță cu ochii ca valurile mării și părul de foc. Întorc fotografia , observând numele Rosé Jennifer Davies.
- Jenny, crezi că noi suntem acele fete?
- Nu știu, Becka! Am angajat un detectiv. Aștept informații din partea lui .
- Mi se pare cunosc numele, dar nu știu de unde să-l iau. Voi reflecta asupra acestei situații. Jennifer am și eu un prieten bun detectiv. Voi vorbi cu el și îl voi invita să vină pe la noi să-i povestești totul, poate găsește vreo pistă.
- Mulțumesc! Înseamnă mult pentru mine că mă credeți și că nu-mi întoarceți spatele . Îmi era teamă să vă povestesc, crezând că mă veți judeca.
- Iubito, voi fi mereu lângă tine! Adevarata dragoste înseamnă să fi alături de persoana pe care o iubești tot timpul , indiferent de situație și să o iubești necondiționat !

Seria ,,Destin sau coincidență" - Ascultă-ți inima 🔞 vol.3Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum