Seria ,,Destin sau coincidență" - Ascultă-ți inima 🔞 vol.3

Capitolul 23-Prezent

După o săptămână

Jennifer

Săptămâna aceasta a trecut pe nesimțite, ziua dineului luându-mă pe nepregatite . Ieri am fost la cumpărături , găsindu -ne rochiile potrivite pentru fiecare . Rebecca a dat destul de multe kilograme jos, după nașterea gemenelor, revenind la silueta ei de odinioară. Fiindcă nu le poate lăsa singure pe micuțe, a hotărât că cel mai bine e să rămână acasă. Povestea lui Max este asemănătoare ca a lui Chris, si cum acesta nu a fost timp de cinci ani alături de fiica lui cea mare Daisy, proaspătul tătic nu le scapă din ochii pe micuțe. Ambii părinții i-au explicat fiicei lor , că surioarele ei nu au venit pe lume ca să îi fure părinții , ci să-i fie prietene, partenere de joacă și ajutoare la nădejde. A fost muncă de lămurite cu ea, dar într-un final a înțeles. În timpul nașterii Mayra și Maya le-au arătat doctorilor, dar și părinților de la cine au moștenit caracterul . Max nu a vrut să o lase singură pe Rebecca și a stat alături de ea, veghindu-i la căpătâi. Se vede că sunt o familie împlinită! Mă bucur că prietena mea și-a găsit fericirea în brațele omului mult iubit.
În câteva minute trebuie să fiu gata, dar nu știu unde a dispărut Chris. Am nevoie de ajutorul lui pentru a-mi închide fermoarul rochiei . Pentru această ocazie am optat pentru o rochie cu spatele gol de la Dolce&Gabbana din satin de culoarea topazului. Am asortat-o cu o pereche de sandale Jimmy Choo și cu un plic încrustat cu diamante . Părul l-am coafat în bucle retro, contrastând machiajul destul de discret. Dress codul a avut le bază perioada anilor anilor '20 .
Ca prin minune , iubitul meu intră în cameră, eclipsându-mă. Costumul negru făcut pe comandă îi vine perfect. L-a asortat cu o cămașă albă și o cravată de aceeași culoare ca și costumul . Elementul cheie al ținutei îl constituie bretelele, ce îi conferă un look clasic, dar totuși modern.
     -Iubito, nu-mi găsesc cuvintele să te pot descrie! Poate doar atât: perfect .
     - Nici tu nu arați rău, domnule Johson!
    - De abia aștept să te pot numi la fel!
     - Iubitule, ajută-mă cu fermoarul!
Mâinile lui îmi ating pielea, corpul meu vibrând de excitare. Omul acesta mi-e și rai și iad!
      - Chris...
      - Nu e timp , iubito! Acum ți-l închid, dar toată noaptea voi sta cu gândul la momentul când îl voi deschide și mă voi delecta cu fiecare părticică a corpului tău. Ar trebui să încetez, astfel voi merge cu o ditamai erecție și nu cred că ar trece neobservată. Te iubesc , Jennifer! Dintotdeauna pentru totdeauna !
       - Și eu te iubesc, Chris! Din prima clipă , până când lumina zilei nu va mai răsări pentru mine.

*
Sala ,,Diamond" este locul unde se va ține dineul din această seară. Pășim pe covorul roșu, blițurile reporterilor ne acaparează toate mișcările. Domnul Luc le oferă un interviu despre noul proiect câștigat, urmând să le oferim și o poză cu întreaga familie.
Muzica ne învăluie într-o atmosferă de basm , un cvartet de coarde interpretând diferite melodii pop, dar într-un stil clasic și melodios. Chris m-a prezentat ca logodnica sa mai multor invitați, unii dintre ei fiind colegi de breaslă.
-Iubito, te simți bine?
- Da, Chris! Mă gândeam ca mâine să petrecem mai mult timp împreună eu , tu și Liam. L-am cam neglijat în această perioadă. Până acum am fost doar eu și el, și nu era zi în care să nu ieșim în parc sau să facem ceva împreună.
- Iubito, ai dreptate ! Peste doua luni vom merge în vacanță!
Rămân șocată de vestea pe care mi-o dă. Niciodată nu am mers în vacanță. Chiar dacă nu vreau să dau timpul înapoi, trecutul îmi apare la orice pas.
- Chris ...
- Iubito, nu putem da înapoi . Deja am rezervat totul, de la bilete la cazare.
În sală se face liniște, pe scenă urcând o doamnă și un domn. Ochii lor transmit atât de multă tristețe. Nu știu ce este cu mine, dar inima îmi bate tot mai tare. Fețele lor mi se par atât de familiare.
     - Jenny, iubito, ești bine?
     -Da , Chris!
     -Iubito tremuri!
Chiar tremur! Cred că lipsa de calciu iar îmi dă bătăi de cap. De când am rămas însărcinată mă confrunt cu această problemă.
     - Bună seara doamnelor și domnilor ! Ne bucurăm să vedem în această seară vechi prietenii, dar și noi participați, care își doresc să ajute copiii abandonați . Până anul acesta vă povesteam cum a luat naștere această asociație, dar în acest an fiindcă s-au împlinit douăzeci de ani de la răpirea fiicei noastre, am dori să-i omagiem amintirea printr-un videoclip , unde o veți cunoaște pe cealaltă minune a noastră . Nu te-am uitat, fetița noastră!
Cei doi soți se poziționează în partea dreaptă a scenei, lăsând în prim-plan un imens videoproiector .
Începe o melodie , ale cărui versuri le cunosc, fredonându-ne în același timp cât se rulează filmulețul .
,,A la nanita nana, nanita ella, nanita ella
Mi nina tiene sueno, bendito sea , bendioto sea" ( sp. )
Lacrimile nu încetează să-mi apară. Chris mă strânge la pieptul lui, putând să plâng în liniște. Plâng pentru mama care nu și-a pierdut copilul, dar și pentru aceea fetiță care nu a știu ce însemnă să ai o mamă. 
În capul meu se învârt diferite imagini: eu și un domn la pescuit; eu și o femeie făcând brioșe; un băiețel cu ochii ca oceanul și părul auriu ... Până acum au fost ascunse într-un colț al minții, uitate, dar cu fiecare poză care se derulează , îmi apar tot mai multe amintiri
Totul se termină cu portretul ce întruchipează aceeași fetiță într-un parc, . Rochița roșie cu buline albe, părul roșu ca focul lăsat în vânt , iar cățelușul ce o acompaniază în poză, îmi fac inima să bată cu 100 de bătăi pe minut . E același poză pe care am văzut-o în urmă cu șase ani în vechea mea casă.
Nu se poate !
Rosé Jennifer Davies .
      - Mamă?
Fug din brațele lui Christobal și mă îndrept spre scenă. Ochii femeii se umplu de lacrimi , făcând același lucru pe care îl făcusem în urmă cu câteva secunde; fugise din brațele soțului ei.
      - Rosi?
      - Mamă?
      - Tu ești ?
      -Nu știu! Asta simt ...
      - Cum o cheamă pe cățelușa cu care doreai să faci mereu poze , având un album plin cu voi două?
      - Lolita. Mi-ați cumparat-o când s-a născut Chad, fiindcă eram supărată că petreceai mai mult timp cu el.
      -Fetița mea! Nu-mi vine să cred că te-am găsit !
Mama mă cuprinde în brațele ei , simțindu-i același miros de citrice , pe care îl îndrăgesc și eu.
     - Iartă-mă! În toți acești ani am făcut eforturi să te găsesc, dar în zadar . Mi nina...
     -Mamă, să nu-mi mai dai niciodată drumul din brațele tale!