Seria ,,Destin sau coincidență" - Ascultă-ți inima 🔞 vol.3

Capitolul 14-Prezent

Christobal

Simt cum tot pământul îmi fuge de sub picioare când o privesc. Rochia neagră i se mulează perfect pe talia ei de viespie. Pantofii roși cu bot ascuțit și toc cui de 12 cm , îi fac picioarele mult mai lungi, îndemnându-mă să o trag de mână și să o fac a mea din nou chiar pe masa din sala de ședință. Părul, cu un ton mai închis , lăsat în bucle lejere și machiajul simplist , îi dau o notă de eleganță. Inima mea nu va rezista, știind -o în preajmă.
Observ cum mama de ridică din locul ei, îndreptându -se cu pași grăbiți înspre Jenny. Nu o cred pe mama în stare să fac o nebunie . Rămân șocat cât palma ei face contact cu obrazul femeii pe care o iubesc.
- De ce ai venit aici? Vrei iar să-mi distrugi copilul ? Nu ți- a ajuns odată? Dacă știam că tu optezi pentru postul de arhitect peisagist , nu te-aș fi primit niciodată . Acum te rog, pleacă din firma noastră !
Toată lumea mă privește pe mine, știind că decizia îmi aparține doar mie. Știu că fac ceva nesăbuit, dar vreau să-mi demonstrez mie că am uitat-o .
- Pentru mine nu este nicio problemă! Au trecut șase ani. Fiecare dintre noi și-a creat propria viață. Doar nu te așteptai să te aștept ?
Îi văd lacrimile și sufletul mă doare. Să dai față cu trecutul nu e ușor .
- Domnișoară Miller, dacă vrei să susții interviul mai ai timp cinci minute. Logodnica mea mă așteaptă să mergem la degustarea tortului de nuntă.
Numai reușesc să articulez niciun cuvânt , că o văd cum fuge din sală. Știu că sunt un bou, dar nu puteam să mă comport parcă nu s-a întâmplat nimic .
- Nu știu ce a fost între voi, dar ai exagerat prea mult, Chris!
- Rebecca, dacă nu știi , nu te băga! Sincer chiar nu am chef de morala ta, sau ... îi privesc și pe ceilalți membrii ai familiei...a voastră .
- Acum gândiți-vă de unde facem rost de un nou arhitect peisagist, că de când s-a deschis noua firmă de arhitectura în oraș, oamenii nu se mai îmbulzesc să vină la noi.
- Iubito, da tu cum ai devenit prietenă cu Jennifer ?
-E o poveste lungă. Știu că părinții noștri erau prieteni, lucrând împreună în domeniul cercetării . Nu știu ce se întâmpla în familia ei, dar când dormea la mine, tot corpul ei era plin de vânătăi. Am crezut că ochii îmi joacă feste și când am întrebat-o cea pățit , a zis că a căzut din pat . Să cazi din pat în fiecare săptămână mi se pare ciudat .Cred că cineva ne-a auzit discuția , că a doua zi casa lor a luat foc și ea și întreaga ei familie s-au mutat în Paris. De atunci am pierdut legătura , familia lui Jenny interzicându-i să aibă televizor și telefon mobil. Parcă le era frică de ceva, sau de cineva . Dacă am pierdut legătura cu părinții mei , nu am mai știut cum să dau se ea. Acum câteva luni , Jennifer m-a găsit pe o rețea de socializare și am început să vorbim din nou. Acum o săptămâna m-a rugat să îi găsesc aici o locuință . Ceva i s-a întâmplat , dar nu vreau să o întreb. Dacă va avea încredere în mine, mi se ca destăinui singură.
- Dar ea nu știa ce firma despre care vorbești tu este a noastră ?
-Cred că nu ! Acum șase ani nu era înregistrată sub denumirea de Luc's ART?
Dau din cap afirmativ . Cumnata mea și-a greșit meseria. Era bună în domeniul judecătoresc. As fi văzut-o în postura de avocat .
- Vreau să vă spun vouă întregii mele familii că eu nu voi rupe prietenia cu ea, și sper să-mi acceptați decizia .
Vocea tatei se aude ca un ecou în sala impunătoare .
- Eu zic că merită să-i dăm o șansă!
- Luc, vrei să dormi pe canapea la noapte sau mai bine pentru tot restul vieții tale ? Mama e ca o amazoană, când vine vorba de bunăstarea copiilor ei. O ador pe această femeie !
- Eu cred că tata are dreptate ! Avem atât de multe proiecte de dus la capăt și fără un arhitect peisagist nu vom putea reuși. Ne vom pierde clienții și chiar nu vreau să-i dau satisfacție lui Chad Davies.
             - Nu am înțeles ura dintre voi doi, niciodată ! Părinții lor sunt niște oamenii cu care ai ce vorbi. Îi cunosc de mai bine de 20 de ani, fiind unul dintre donatorii asociației patronate de ei.
            - Iubitule bine că îmi amintiși ! Săptămâna viitoare e banchetul pentru fundația lor. Fetelor, rochii noi!
           -Sigur voi arăta ca o balenă! De abia aștept să nasc, îmi este atât de greu să merg.
           -Iubito, ești cea mai frumoasă! Pentru  femeile din familia noastră adjectivele nu au grad de comparație .
           - Acum punem la vot cine e pentru Jennifer și cine nu!
Tata, eu , Max, Rebecca, Evelyn, Oliver și unchiul Mark suntem pentru . Mama și mătușa Kasia sunt contra .
           - Fata tatei, o poți suna să vezi dacă poate să vină să dea din nou interviul ?
            -Sigur, tată!

Telefonul sună, dar Jenny nu dă semn să răspundă . Acum regret tot ceea ce i-am spus .
      Vocea plânsă , ce răsună din difuzorul telefonului , mă face să mă blestem în gând . Când ești prost, ești prost !
      -Alo!
      - Alo, Jenny, sunt eu Rebecca ! Poți să vii să susții interviul din nou ?
     Secundele trec și ea nu zice nimic .
     - Îmi pare rău, Becka , dar nu pot lucra într-un loc unde nu sunt bine venită. Voi caută și alte firme . Am văzut că firma Davies and Associated, caută arhitect peisagist și îmi voi depune CV și la ei.
      Pumnul meu lovește masa, auzind decizia luată de ea. Iau telefonul și îmi joc ultima carte .
       - Bună , Jenny! Sunt Christobal . Îmi pare rău pentru comportamentul meu, dar nu vreau să pierd un om ca tine, știind cât de mult îți iubești meseria . Cred că acest lucru nu s-a schimbat în anii în care nu ne-am văzut . Vino la interviu și arată -ne ce știi să faci!
Bip bip bip ...
  Telefonul s-a închis, înainte de ai spune tot ce aveam de spus .
       Așteptarea mă macină.