Seria ,,Destin sau coincidență" - Ascultă-ți inima 🔞 vol.3

Capitolul 9

Rebecca

06:00 a.m
Alarma ceasului meu deșteptător mă face să conștientizez că trebuie să mă trezesc. O amân pentru încă zece minute, timpul acest dedicându-îl micuței mele margarete. Doarme atât de profund și ultimul meu gând este să o trezesc, știind cât de grea va fi despărțirea . Lacrimile încep să cadă rând pe rând, încercând să le șterg cu rapiditate . Nu le pot înțelege pe unele mame care își abandonează copiii, sau le curmă viața, fără să le dea șansa să cunoască lumina zilei. Să se bucure de ziua de azi, promițându-și că mâine vor trăi, ca să o cunoască și pe cea de poimâine . Un copil este cea mai mare binecuvântare primită pe această lume. Sunt zile în care simți că numai poți, dar privindu-ți minunea în ochi, conștientizezi că ai pentru cine lupta.
       Să fiu mamă singură , nu am considerat acest lucru un impediment în realizarea carierei mele . A fost greu să mă împart între facultate, copil și cursurile de pilot, dar satisfacția pe care o resimt acum , nu o pot descrie în cuvinte.
        Am luat o decizie noaptea trecută. Îi voi povesti lui Max totul și singur va decide dacă vrea să o cunoască pe Daisy . Mi-e puțin teamă de reacția lui, dar cu fiecare zi ce trece îmi dau seama că îmi rănesc copilul, ascunzându-i adevărul.
        Mă ridic încet din pat, încercând să nu fac zgomot. Un duș revigorant este tot ce am nevoie acum, plus o cafea mare cu mult lapte . Noroc că mi-am pregătit valiza și uniforma de cu seara, economisind mult timp. Părul mi-l aranjez într-o coadă de cal, ce merge perfect cu machiajul destul de simplist .
      Ies din baie pe vârfuri, dar fără rost. Micuța margaretă se trezise și ținea în palmele ei micuțe o ramă în care era o poză cu noi două. Fetișoara ei era plină de lacrimi. Mi se rupe sufletul să o văd în această stare.
       - Micuța mea, de ce plângi ?
       - Trebuie neaparat să pleci ,mami?
       - Da, Daisy! Dacă ar putea mami te-ar lua cu ea, dar știi că nu se poate.
       - O să mergem și noi două odată să vizităm locurile în care zbori ?
        - Poate vom mergem toți trei.
        - Care trei mami?
       - Tu , eu și ... inspir adânc , deoarce mi-e atât de greu să rostesc următorul cuvânt . Și tati.
       - Tati?
       - Da , iubito. Când mă voi întoarce din cursă va veni și tati.
       - Știe de mine?
       - Chiar azi îi voi spune, iubito. E coleg cu mine.
Daisy știe tot adevărul. Nu am vrut să-i spun că tatăl ei este mort sau altă minciună. Știe un adevăr puțin mai înflorit de mine, pe înțelesul unei fetițe de cinci anișori ,
       - Și tati e pilot? Mami? Și eu trebuie să fiu la fel ca voi?
        - Nu ,iubito ! Întodeauna în viață trebuie să alegi cu inima! O să-ți ghidez pașii zi de zi, dar niciodată nu-ți voi impune să urmezi drumul meu. Sigură vei lua decizia cea mai bună.
- Te iubesc, mami! Te port mereu aici .
Când observ că își duce mânuța în dreptul inimi, nu mă pot abține și încep să plâng .
- Copilul meu, mulțumesc că ai ales să-ți fiu mamă! Ești miracolul meu! Încă din prima clipă în care am știu că exiști și crești în pântecul meu, am încercat să-ți fiu o mamă bună. Te iubesc dintotdeauna și pentru totdeauna!
- O să vii repede, mami , nu-i așa?
- Pe cuvânt de cercetaș! Pinky promis , Princess! ( eng. Îți promit, prințesă!)

Maximilian

06:58 a.m

Femeia asta e nebună! În două minute trebuie să ajungem în cabina de control, pentru a ne informa asupra vremii și escalelor  pe care le vom realiza.
Picioarele mi se taie, când o observ. Coboară cu grația unei balerine dintr-un BMW X7, de un negru metalizat . Nu mă așteptam să o văd conducând o mașină atât de mare.
Costumul de pilot îi vine perfect! Fusta i se mulează fără cusur pe picioarele bine lucrate  , iar cămașa albă îi scoate în evidență sânii perfecți.
- Bună dimineața!
- Scumpo, nu e bună deloc! Haide odată că suntem în întârziere ! Mișcă-ți fundulețul acesta drăguț !
- Îmi pare rău! Traficul e infernal! Uitasem cum se circulă în Manhattan .
- Te iert , dacă accepți să-ți fiu ghid în Londra, doar dacă nu cunoști acest oraș.
- Mulțumesc, Max! Nu ești atât de nemilos cum se zice.
Cuvintele ei au împac puternic asupra mea. Nu au trecut nici 24 de ore și simt că, cu fiecare minut petrecut împreună mă îndrăgostesc de ea.
- E primul tău zbor?
- Chiar se vede acest lucru?
- Poziția corpului tău și gesturile te dau de gol. Nu-ți fie teamă! Sunt alături de tine și te voi învața tot ce știu eu. Primele zboruri sunt grele , dar după ce te acomodezi , văzduhul îți va deveni noua ta casă.

                                 ***
    Rezolvăm cu rapiditate sarcinile și ne îndreptăm cu pași grăbiți către aeronavă . În 15 minute pasagerii se vor îmbarca , așa că noi trebuie să verificăm bordul și să anunțăm  unitatea de control , dacă există vreun impediment .
    Totul este în parametrii obișnuiți, așa că singurul lucru care ne rămâne e să așteptăm.
    Observ că Becka este îngândurată, trezindu-mi atât de multe amintiri în legătură cu primul meu zbor. Nu o să uit niciodată lacrimile mamei, care mă implorau să îmi schimb decizia. Când eram un puști , uram că ne proteja prea mult, copiii râzând de noi , considerându -ne băieții mamei, dar acum singurul lucru pe care mi-l doresc, e să-mi știu părinții sănătoși și cât mai mult timp alături de noi.
      - Max, mi-e teamă!
      - Uite-te în ochii mei. Vom fi bine, îți promit !
O cuprind într-o îmbrățișare puternică, înhalând mirosul parfumului ei. Vanilie ...
       - Scuze, dacă ți s-a părut imprudentă îmbrățisarea mea. Asta am simțit să fac! Becka vreau să ne înțelegem ! Numai suntem adolescenți de acum șase ani. Am greșit mult...
        - Mulțumesc, Max! Poate într-o zi vom deveni prieteni .
Doar prieteni? Niciodată !
Știu că îmi vând sufletul Necuratului și te voi învăța să mă iubești!