Seria ,,Destin sau coincidență" - Ascultă-ți inima 🔞 vol.3

Capitolul 3

Oliver

De 6 ani aștept să găsesc curajul necesar să mă reîntorc. Eram într-o conferință telefonică cu un partener din Japonia, când i-am văzut interviul . Ceva în mine s-a rupt . În ochii ei am văzut dezamagire , regret și tristețe, ochi care atunci când îi priveam mă făceau să mă simt cel mai iubit .
Am mai avut relații, dar nici una nu a fost ca ea. De ce să mă mint singur ? Puștoiaca aceea, mi-a dat mințile peste cap și mi-a pus inima pe jar. Mereu când îi ziceam în glumă puștoiacă se supăra pe mine, repetându-mi mereu , că eu sunt mai mare decât ea cu doar două luni.
Am venit cu un singur scop: vreau să o recucerească și să am alături de ea , familia mult visata . Știu că va fi greu, dar fără ea nu plec! Mi-am lăsat pentru 5 luni , fabrica , angajații în grija tatei. El e singurul care mă înțelege și m-a sprijinit constant . Greul de mâine începe , ea nu știe ca eu sunt clientul cu care a semnat contractul pentru construcția unei noi sucursale a fabricii din Barcelona, chiar aici în Manhattan . Dacă pentru ai recâștigă iubirea trebuie să fac pact cu Diavolul, o voi face . Sper să găsesc sprijin în părinții ei, chiar dacă îmi este puțin frica de tatăl ei, doar e sigura fetița a lui .

****

Pășesc emoționat din avion . Aeroportul Internațional John F. Kennedy pentru mulți dintre noi, muritorii , simbolizează locul care îți produce atât cea mai mare bucurie , dar și un gol în inimă, atunci când pleci de lângă cei pe care îi iubești . Oamenii vin și pleacă . Cum ar fi fost să fiu așteptat de ea? Toate gândurile trebuie puse cap la cap. Azi... azi o voi revedea.
Deja mașina închiriată , un Maserati GranTurismo, mă așteaptă . De aici , voi pleca la International Hotel ,,Tulip Garden", unde voi locui pentru următoarele luni.
Ceasul indică ora 10:59 am. Am destul de mult timp să mănânc ceva și să-mi fac un duș. Doamne, da-mi putere să-mi stăpânesc emoțiile ! Dacă nu mă va recunoaște ? La acest lucru nu m-am gândit . Trebuie să pun înainte binele, răul îl las la o parte .

                                 ***

      Fiind o zi specială , am optat pentru un costum albastru , amintindu-mi această culoare de ea. Cămașa am lăsat-o deschisă la doi nasturi, dându-mi totodata un aer lejer. La cei 24 de ani ai mei , încerc să păstrez și puțin din adolescența pe care am pierdut-o cândva, jonglând cu diferite stiluri vestimentare .
      Liftul e gol , spre norocul meu. Chiar dacă mai sunt câteva minute și o s-o întâlnesc , mintea mea îmi fuge la corpul ei, formele apetisante moștenite de la doamna Allison , dar și puterea de caracter de la domnul Luc, plus frumusețea ei interioară, o fac pentru mine femeia ideală.
    Clinchetul produs de lift mă face să mă trezesc la viața . Vamos Oliver! Si se puede!
   Am dat de dracu! În fața mea stă îngerul meu! Vorbește cu un domn mai în vârsta . Îmbrăcată intr-o fustă în carouri, cu o pereche de cizme maro, îmi trag o palmă mintal doar gândindu-mă , ce i-aș face doar goală purtând cizmele acelea extrem de sexi. În sus nu-mi dau seama, fiind mai mult decât jumătate cu spatele la mine. Singura mea idee ce-mi vine acum e să o strig . Sper să nu o confund cu altcineva .  Dar părul acela , chiar dacă are o tentă de auriu acum  , știu că este al ei. Acum i-acum .
    -Puștuaico! Mi hermosa magnolia.
Când se întoarce , inima îmi bate cu putere . Ochii ei, spun totul . O lacrima i se prelinge pe chipul ei frumos.
     -Oliver.....
Totul se petrece atât de repede . O văd cum leșina în brațele domnului Luc. Chiar dacă anii au trecut , a rămas același om impunător .