Nu privi înapoi

5 - Marc

- Ce ? Când? Cum adică? Doamne, Marc ! Săraca fată e speriată, e vai de ea. Cum să faci așa ceva ?

- Simplu. Știu eu mai bine. Evident că nu astăzi, ești așa blondă uneori!

- Nu știu, oare să te întreb?

- O faci degeaba. Nu te obosi..

- Să nu-i faci rău. Atât îți cer.

- Niciodată. Îți promit.

- Bun. Vezi că e posibil să fie încuiată ușa ei.

- De ce ?

- Ca să se simtă în siguranță! Nu uita, ea nu știe nimic. Ești așa tâmpit uneori, zău! În plus, ai rezerva cheii în birou..

- Și tu ești așa o soră bună, încât îmi amintești mereu.

Cei doi se privesc, apoi râd. Conversația din timpul cinei a fost interesantă. E încă devreme pentru a anticipa viitorul.

Ajuns în birou, Marc își dă jos haina, și își slăbește cravata. Se simte sufocat, la propriu și la figurat. E tot mai greu, pe zi ce trece. Însă, la sfârșitul zilei, e mulțumit. Eva se află în casa lui, iar David a fost răscumpărat. Viața micuțului l-a costat 100.000€ .

Ar fi dat mai mult, oricât era nevoie. Se simțea dator față de ei, față de Tiberiu, omul care și-a dat viața pentru el.

- Tibi, dacă ai știi tu... fac ceea ce trebuie, ca totul să fie bine mai târziu, bătrâne! Sper ca Eva să accepte...

Își aprinde o țigară, după care se joacă, învârtind bricheta între degete. E deja 8 seara. Deschide sertarul biroului din lemn masiv și ia cheia de la camera fetei.

Deschide ușa încet, apoi intră. Doarme. Respiră regulat si doarme liniștită.

- Doamne, ce frumoasă e! Un înger cu părul negru... pare lipsită de apărare.. vocea interioară o descrie pe Eva, care îl fascinează în totalitate pe bărbat.

Cu două degete, îi mângâie obrazul. Are pielea fină, ca a unui bebeluș. În sufletul lui, e hotărât. Eva trebuie să fie a lui, nimeni nu trebuie să o atingă vreodată. Cel puțin nu cât el este în viață!

Brusc, își amintește de ideea care i-a răsărit în minte mai devreme și își retrage mâna. Fata deschide ochii și îl privește speriată. Se ridică din pat cu viteză.

- Tu cine ești ? E speriată și respiră repede.

- Bună Eva, eu sunt Marc.

- Nu ai învățat să bați la ușă?

- O făceam degeaba. Ușa era încuiată.

- Mda.. sora ta mi-a spus că trebuie să vorbim. Nu înțeleg ce caut aici.

- Te voi lămuri imediat. Urmează-mă în biroul meu !

Urmat de Eva, bărbatul intră într-o cameră, la distanță relativ mică față de camera acesteia.

Decorul e unul elegant, de vis. Fiecare obiect decorativ din jur evidențiază mâna unui expert în decorațiuni interioare. Candelabrele atârnă pompoase și par a fi făcute din cristale. Tapetul de pe pereți e auriu și lasă ușor impresia că toată încăperea e suflată cu aur.

Totul este la superlativ, însă Eva nu observă aceste detalii. Are în față câteva foi. Citește cu repeziciune toate prevederile contractului și pe măsură ce avansează, se simte tot mai pierdută.