Nu privi înapoi

12 - Apropiere

    - Nu pleci nicăieri! E plin de poliție în zonă !

    - Mă duc sus, la mine ! Nu vreau să te văd astăzi,  mi-ai stricat tot cheful !

   Ca o tornadă în plină desfășurare,  roșcata iese din apartament. E un pachet de nervi și nu tolerează atitudinea bărbatului.  În fond.. Nu are dreptul să o trateze așa,  tot ce a făcut până acum,  a fost să fie disponibilă pentru el non-stop.

   Rămas singur, Adam privește tăcut telefonul. A reușit să îi facă o poză Evei, care își făcea treaba la restaurant.  Deși poza e neclară,  se poate observa cu ușurință frumusețea fetei. E obsedat de ea și tot mai hotărât.  Trebuie să o găsească,  și să fie a lui. A mințit-o pe Gia mai devreme, nu are de gând să o vândă,  e prea prețioasă pentru el. Eva reprezintă pentru Adam un diamant cu o valoare imensă,  un diamant neșlefuit.

     Întins pe spate, își închide ochii. Mizeria din jur îl face să fie și mai agitat, dar e hotărât să o lase mai moale pentru moment. Nu vrea să riște și mai mult. Mâine e o nouă zi și crede că după un somn bun, va avea mintea mai limpede.

   - Eva... te voi găsi,  chiar de va fi ultimul lucru pe care îl voi face !

*  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *

    - Eva... am ajuns! Hai, deschide ochii ! Clipind des, Eva reușește să se trezească,  să își activeze simțurile.

    - Ai dormit tot drumul...

    - Recuperez somnul pierdut în anii trecuți.

     - Bună observație.  Mai avem câteva minute până la destinație.  Ești pregătită?

    - Da. Să înceapă show-ul!

    Cumva mândru de spusele ei, Marc zâmbește.  Amândoi au emoții,  dar sunt dispuși să facă față situației.  Afară e încă noapte, iar drumul își face loc prin pădure.  Privind atent,  nu se vede aproape nimic. Negura nopții îi dă fiori reci Evei care tremură involuntar.

     - Gata ! Am ajuns. Ți-e frig ?

     - Puțin. 

     - Nu stăm prea mult afară,  vom merge în camera  noastră. 

     - Super. Auzi... dacă ne întreabă de cât timp suntem împreună,  ce vom spune ?

     Marc rămâne câteva secunde tăcut. Se gândește.  A hotărât să improvizeze pe moment dar decide că e mai bine să găsească un răspuns bun.

    - Vom spune că sunt câteva luni de când avem o relație.  O să încerc să îi distrag atenția.  Ești bine ?

    - Da !

    Mașina parchează în fața unei porți mari, din lemn. Fiind noapte, detaliile nu se observă.  Cei doi coboară în același timp,  apoi își iau bagajele. Cu mișcări reținute și stîngace,  se îndreaptă spre intrare. Poarta se deschide încet,  permițând accesul spre o curte mare, dreaptă,  frumos luminată. 

    O mulțime de lampe solare sunt așezate milimetric, creând astfel un cadru frumos. Pe lângă cabană,  sunt atârnate deasemenea lumini. Și e liniște .  Atât de liniște încât cei doi aproape că își aud propriile gânduri.

    De undeva din apropiere se aud pași.  În fața lor apar doi oameni, un bărbat și o femeie. Datorită întunericului,  nu se pot observa detalii exacte.

    - Bine ați venit,  copii ! Vă așteptam!

    - Bună seara!

    - Marc... mă bucur că în sfârșit ne întâlnim! Ea este soția mea, Ana !