Nu privi înapoi

1 - Începuturi

O nouă zi, același rahat, aceeași rutină!

Eva este doar o copilă, o mână de om, dar lucrează cât trei, la un loc. Copila cu ochi căprui și părul negru, ca pana corbului măsoară restaurantul modest de la marginea drumului de sute de ori într-o zi.

Știe meniul pe dinafară și cunoaște fiecare colț al spațiului.

Fiind aproape ora închiderii, cele două colege își încep curățenia pe care o fac la sfârșitul fiecărei ture de lucru.

Eva șterge mesele și scaunele, în timp ce Ana curăță vesela și barul.

- Eva! Vezi că mai vine unul! Cine naiba l-a mai adus și pe ăsta aici? Bombăne fata doar pentru ea, în timp ce spală paharele.

Ușa se deschide și zgomotul clopoțelului de la intrare sparge liniștea serii. În încăpere își face simțită prezența un bărbat înalt, cu brațele acoperite de câteva tatuaje, îmbrăcat în haine negre.

Eva îl studiază cu ochi obosiți și își afișează pe chip un zâmbet chinuit.

- Bună seara! Bine ați venit ! Din păcate, la această oră nu mai servim mâncare dar vă pot servi ceva de băut.

Își aranjează uniforma spălăcită și cam șifonată de care îi atârnă ecusonul, apoi îl privește în ochi.

- Bună...Eva! Aș dori o cafea și un pachet de țigări. O analizează în detaliu cu privirea, făcând-o să se simtă rușinată.

- Luați loc la o masă și vă aduc eu comanda.

- Ok!
Fata își pregătește tava, pe care așează cafeaua și țigările și pășește încet spre masa acestuia. Ajunge la masă și cu mișcări precise îl servește pe bărbatul frumos, care o urmărește cu privirea.

- Ești obosită?

- Nu neapărat...

- Ești tristă?

- Nu.. răspunde încet deoarece nu își poate ascunde supărarea care o chinuie dintotdeauna.

- De ce nu mă privești în ochi ? Te temi de mine?

- Nu, nu mă tem! Îl privește curajoasă și nu minte. Chiar nu se teme de nimic, pe Eva nu o mai sperie absolut nimic.

- Să aveți poftă bună!

Rostind replica tipică, se întoarce pe călcâie și pleacă.

La cei 19 ani, copila nu se teme. E curajoasă și hotărâtă. A trăit aproape toată viața în mizerie și, pe măsură ce zilele trec, dorința ei de a face ceva pentru a ieși din situația în care se regăsește e tot mai mare.

Parcarea de afară e goală. Un singur loc e ocupat de mașina clientului. Cu mișcările unui robot, își ia mătura și începe să adune mucurile de țigară.

- O fi mâncat copilul ăla? E 11 noaptea, l-o fi pus cineva să doarmă? Gândurile îi macină sufletul și îi aduc lacrimi amare în ochi.

David, fratele ei mai mic, de doar 4 ani, a devenit încă de când a apărut pe lume, responsabilitatea ei. Eva l-a crescut aproape singură. Copilul cu înfățișare angelică, cu ochii precum marea, părul asemănător spicelor coapte de grâu, a devenit pentru Eva, lumea ei toată.

Lacrimile îi curg șiroaie în timp ce mătură și sufletul o doare. Viața ei a fost grea încă de când era doar un copil. Tatăl i-a pierit într-un accident de mașină. Momentul morții lui a însemnat declinul familiei Manea. Tiberiu Manea a fost cel care era cap de familie, și odată cu moartea lui, totul s-a dus de râpă.