Nu privi înapoi

10 - Confuzie

    Parcă nesigur,  el rămâne nemișcat.  Pentru câteva clipe, dă impresia că nu își dorește să mă sărute.  Mă opresc și îl privesc tăcută.  Îi admir ochii, apoi buzele.

   Cu mâna stângă îmi cuprinde ceafa și mă trage într-un sărut intens, adânc , exact cum mi-am dorit. Mâna sa dreaptă îmi înconjoară talia și mă imobilizează.  Trupurile noastre sunt lipite, în timp ce limbile se mișcă într-un ritm lent și amețitor.  Și e bine. Îmi place ce face și simt că iau foc în interior. Focul îmi arde pieptul și pe măsură ce sărutul se prelungește, îmi coboară în pântec. 

  Clipe lungi trec până rămânem fără aer și ne desprindem buzele. Amândoi știm ce tocmai s-a întâmplat dar niciunul nu spune nimic. Privirea lui îmi spune că i-a plăcut și că își dorește mai mult. Oare mă înșel?

    - Ești frumoasă... dar nu vreau să te simți forțată de împrejurări.  Acum ești vulnerabilă,  iar ultimul meu gând este să profit de tine. Se ridică de lângă mine vizibil afectat și pleacă.  Înainte de a părăsi cameră, mă privește.

    - Noapte bună,  Eva !

   Și pleacă.  Am rămas fără cuvinte, singură,  în biroul lui. Dacă i-a plăcut  de ce a plecat ? Voiam mai mult... Mă ridic și plec. Cu mintea învăluită de aburii alcolului și cu mii de întrebări ajung în cameră. Îmbrac pijamalele și mă trântesc pe pat. Închid ochii și totul se rotește în jurul meu...

   Așa îmi trebuie dacă beau... Mă simt rău și pe deasupra, mă comport ca ultima desfrânată.

    *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *

   În cealaltă parte a casei, Marc se invinovățește pentru ce tocmai a făcut.

    ~ Din perspectiva lui Marc ~

   - Ce dracu' am făcut? Doamne cât de prost sunt! Vorbesc de unul singur, de parcă m-ar auzi cineva. Fără îndoială,  sunt prost.  Am lăsat garda jos și am profitat de ea, fără să îmi dau seama.

     Mă așez pe pat și privesc în negura nopții.  E aproape miezul nopții iar în interiorul meu încă arde focul. Acel foc pe care îl credeam de mult stins, iar cenușa împrăștiată.

   Dar nu, a ars mocnit în toți acești ani, iar acum, acum se reaprinde iar eu simt că va scăpa de sub controlul meu. Și urăsc să nu pot controla lucrurile.

   Eva.... Ce mă voi face cu tine ? Ești atât de fragilă... Și de pasională.. Nu vreau să te rănesc,  nu meriți un om ca mine. Meriți un bărbat sănătos,  care să îți ofere lumea și tot ce e mai frumos.

    O vreau. Vreau sa fie a mea dar pe măsură  ce distanța dintre noi se micșorează, simt că nu mă mai pot controla.

    Mă simt bine, ciudat de bine. Când i-am simțit buzele moi am luat foc instant. Pielea ei e precum petalele unui trandafir,  catifelată și frumos înmiresmată. 

   Inițial,  am avut intenția doar să respect clauzele testamentului și apoi să termin tot, să o las să plece. Simțeam că e prea mult pentru mine,  e prea tânără,  prea bună,  iar eu trebuie să ies de unul singur din întuneric. 

    Am atâtea lucruri pe care i le ascund... Oare va fi la fel după ce va afla că tatăl ei și-a pierdut viața doar ca să o salveze pe a mea ? Oare mă va considera la fel se vinovat așa cum mă simt eu?

   Mă las pe spate și închid ochii. În sufletul meu se dă o luptă grea. Să îmi ascult inima sau conștiința? Inima îmi spune să încerc, să fac tot ce e omenește posibil pentru a o avea. Conștiința,  în schimb, îmi dictează să o eliberez , să nu îi încarc sufletul cu nebunia mea. Gândurile m-au obosit, trupul meu are nevoie de energie pentru a continua,  asa că mă las prins în mrejele somnului. Mâine va fi o nouă zi, o nouă provocare, o nouă filă de poveste.

       ~ Din perspectiva Evei ~

   Deschid ochii și clipesc de câteva ori. Lumina ce pătrunde în cameră mă orbește.   Astăzi e duminică. Pare o zi frumoasă, promite să fie călduroasă.  Întind mâna și apuc telefonul de pe noptieră,  e ora 11 . Am dormit mult prea mult. Cred că niciodată nu am dormit aproape până la amiază.

     Fiecare zi petrecută în această casă aduce ceva nou pentru noi. David s-a acomodat incredibil de ușor deși au trecut numai trei zile de când a ajuns aici. Fericirea ce i se citește în ochi e medicament pentru sufletul meu și îmi doresc să nu mai sufere niciodată. 

    În schimb eu..  eu mă lupt cu o durere de cap și tot ce vreau e să dorm. Am mai bifat o premieră în aceste zile, pe lângă prima beție,  alături de primul sărut cu un bărbat, a venit și prima mahmureală.  Deși m-am amețit zdravăn aseară,  îmi amintesc perfect sărutul cu Marc.

    Închid ochii și îmi ating ușor buzele cu degetul arătător,  iar singurul gând ce se regăsește în mintea mea e că mi-a plăcut.  Acest aer masculin și misterios al său îl face atrăgător și sexy și... interzis.

    Nu, nu e posibil ca eu să fiu atrasă de Marc ! E un bărbat față de care trebuie să păstrez distanța,  orice s-ar întâmpla. Gândurile se pierd în mintea mea și adorm din nou.

   - Eva.. Eva mea ! Vocea lui David răsună de undeva din depărtare și mi-e greu să îmi țin ochii deschiși. Clipesc de câteva ori, vocea auzindu-se tot mai aproape.

   - Uite că  doarme ! Eva...

   - Las-o să doarmă, hai să mergem să mâncăm ceva.

   - Sora mea e leneșă astăzi!

   Hohote de râs înfundate se aud și sunt tot mai aproape. Marc se distrează copios pe seama replicilor lui David. Îi aud ca prin vis și cumva, cu greu, reușesc să îmi mențin ochii deschiși câteva clipe.

    - Hei...

    - Uite, Marc ! S-a trezit!

    - Cam greu să dormi când un spiriduș îți cântă pe la ferestre.

    - Eram la ușă !

   În ciuda faptului că sunt somnoroasă,  un hohot de râs îmi este provocat de replica lui David. El și Marc, mână în mână,  sunt acum în fața patului meu. Îi privesc și îmi crește inima. Micuțul meu e foarte lipit de Marc și nu îl scapă din ochi nicio clipă,  pe chipul său se citește ușor fericirea și inocența,  pe care ar trebui să le regăsim la fiecare copil.

    Amândoi se așază pe marginea patului meu. Brusc,  îmi revine în minte scena de seara trecută și mă rușinez.  M-a părăsit curajul, odată cu dispariția efectului șampaniei. 

    - Mergem să mâncăm! Vi cu noi ?

    - Încă nu, David ! Vă ajung din urmă. 

    - Bine.

    - Să aveți poftă bună!

   Cu viteza unui iepure urmărit de câini de vânătoare,  David o zbughește din camera mea,    lăsându-l în urma sa pe Marc. Mă privește și tot ce îmi doresc e să mă fac mică,  să nu mă mai vadă.

    - Am vorbit cu avocatul din nou.. face o pauză și își privește mâinile.

    - Când va trebui să mergem ?

    - Mâine seară vom porni. Trebuie să ajungem într-o zonă de munte,  la Izvorul Mureșului,  în  Harghita. 

     - Am înțeles. 

     - Dacă ai nevoie de ceva, să îmi spui.  Ai putea împacheta și câteva haine mai groase, cred că va fi mai rece vremea.

      - Ok, așa voi face.

   Liniștea dintre noi mă face să mă simt tot mai stânjenită. Îmi este clar că nici el nu vrea să discute despre ce s-a întâmplat seara trecută. 

    - Merg după David. Ne vedem mai târziu..

     - Ok...

    *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *

  Dragile mele cititoare, ce faceți voi ? Vă bucurați de soare ? Astept cu nerăbdare să vă aflu părerile! Ce credeți despre schimbările de comportament ale lui Marc ?  Pupici și îmbrățișări!!