Nu privi înapoi

23 - Italia

    Stau întinsă în pat, pierdută în așternuturile fine ce îmi mângâie fiecare centimetru de piele și îl privesc. Iubesc să îl admir în liniște. El doarme. Chipul lui perfect, cu trăsături bine definite e liniștit.  Razele soarelui așezate pe trupul lui gol creează tabloul perfect. Aș putea încadra această imagine în cel mai frumos portret.
 
    Îl iubesc. Chiar îl iubesc. Deși mă străduiesc să nu mă mai gândesc la trecut, nu pot ignora modul în care viața mea s-a schimbat de când a apărut Marc. M-am schimbat și nu prea. Mă simt femeie cu sufletul încă de copil. Copilul din mine s-a maturizat prea repede, neavând ocazia și șansa de a se bucura de lucrurile mărunte din jur.

   Minute bune trec în
liniște până să mă ridic din așternuturi.  Cu trupul acoperit doar de un halat subțire, mă strecor în bucătărie.  Tălpile goale pășesc încet pe gresia rece, provocându-mi fiori. În timp ce aparatul de cafea își face treaba, admir frumusețea locului. Plaja e pustie și liniștită.  Singurul zgomot e produs de valurile mării care se izbesc de țărm.  Pe o rază de câțiva kilometri, totul e pustiu.
 
  Albastrul cerului mă duce cu gândul la David și la ochii lui puri. Deși a trecut numai o zi de când am ajuns aici, îmi lipsește enorm. Pierdută în șirul gândurilor, admir frumusețea locului. Plaja cu nisipul ca de aur mă atrage precum un magnet. Muzica valurilor ce se mișcă neîncetat mă îndeamnă să visez și să mă pierd în acest rai. E pentru prima dată când văd marea și sunt fascinată în totalitate. Totul e perfect.

   Ținând în mână cana de cafea,  pășesc pe nisipul aurit și fierbinte. Micuța casă rămâne în urma mea pe măsură ce pașii se înmulțesc.  Privesc linia orizontului cu mintea golită de gânduri și cu sufletul liniștit.  Oare așa se simte fericirea? Oare fericirea mea a atins cota cea mai înaltă? Partea recunoscătoare a personalității mele e tot mai prezentă.  Deși am gânduri de toate felurile, nu pot să nu fiu recunoscătoare pentru tot ce trăiesc acum.

   Gustul cafelei îmi gâdilă papilele gustative în timp ce vântul îmi mângâie pielea. Pas cu pas, sunt tot mai aproape de apă.  Marea cu ale ei valuri care parcă se pierd pe nisip la intervale regulate, e tot mai aproape și tot mai frumoasă.
    — Sper că nu ai de gând să intri în apă! Vocea lui Marc se aude undeva în spatele meu, la o distanță destul de mică. 

    — Nu... am vrut doar să îmi ud picioarele. Mă întorc încet, pregătită să îl întâmpin.

    — Bună dimineața, iubito ! Zâmbetul lui la pachet cu părul răvășit îmi trezește sentimente ce mă ard în interior. Poartă doar o pereche de pantaloni scurți albi care îi scot în evidență perfect culoarea pielii.

   — Bună dimineața,  somnorosule! Mă ridic ușor pe vârfuri și sărut apăsat acele buze care mă îndeamnă la păcat de fiecare dată când le ating.

   —Ai gust de cafea... sau cafeaua are gustul tău...  Îmi șoptește peste buze și mă face să îmi pierd mințile iar și iar.
  
  — Depinde ce iubești mai mult. Buzele noastre continuă să se atingă ușor în repetate rânduri.
 
  — Pe tine! Mereu și pentru totdeauna!  Despărțiți de câțiva centimetri,  ne privim în ochi . Ascunși sub genele dese, ochii lui mă analizează și lasă urme de foc pe pielea mea. Afirmația lui îmi provoacă fluturi în stomac și aleg să îi răspund sărutându-l apăsat și scurt.
  
    Așezați pe nisip, privim împreună peisajul din jur. Brațele lui puternice mă înconjoară și îmi oferă acel sentiment de care nu mă voi sătura niciodată.  În brațele omului iubit mă simt în siguranță.
 
  — Ce facem astăzi? Vocea mea abia se aude în comparație cu valurile care se pare că își cresc intensitatea.
  
   — Relaxare cât cuprinde. Diseară mergem în oraș pentru o întâlnire de afaceri. Vorbele lui își pierd din intensitate din cauza părului meu în care el își tot plimbă nasul.  Reușește perfect să îmi distragă atenția de la esențial.
 
   — Afaceri? Ce afaceri? Mă întorc brusc, acum stând față în față.  După câteva secunde de pauză,  timp în care îmi aranjează șuvițele rebele ce se încăpățânează să îmi acopere fața răspunde:
  
   — Ne vom întâlni cu o veche cunoștință care are un club în zonă. Mi-a propus acum ceva timp să ne asociem iar acum a venit momentul oportun. Îl privesc nedumerită pentru că nu îi cunoșteam intențiile dar în același timp încântată de idee.
 
  — Sună foarte bine! Mă bucură faptul că vrei să te extinzi. Și sunt sinceră când spun asta. Marc e un om ambițios și sunt convinsă că va reuși tot ce își propune.
   
  — Ne extindem! Accentuează cuvintele și mă fixează cu privirea, luând o figură serioasă.
 
  — Vrei să mă angajezi și pe mine? Fără a sta prea mult pe gânduri, răspunsul său vine:
   
— Neeh! Te țin doar pentru mine! Tu vei fi la conducere, alături de mine! Încă așezați pe nisipul cald, brațele lui mă întind pe spate. E deasupra mea și ne privim în liniște preț de câteva clipe. Subiectul clubului e lăsat la o parte pentru moment. Nu mă pot concentra la nimic atunci când se află deasupra mea. Marc reușește să îmi distragă atenția cu succes.
  
  Degetele mele îi ating buzele. Cele mai moi buze pe care le-am atins vreodată, care acum sunt doar pentru mine. Ochii lui mă analizează și își oprește privirea asupra buzelor mele. Fără alte gesturi sau cuvinte, ne unim într-un sărut inocent, de parcă ar fi primul. E delicat și înălțător.