Nu privi înapoi

6 - Gânduri

    - Hei... e în regulă! Nu mai plânge,  te rog.

    - Mira... ai vorbit cu fratele tău?
Ochii încărcați de lacrimi ai fetei o privesc pe Mira.

    - Da. Prostul te-a forțat să semnezi o prostie și nu ți-a spus nimic. Totul va fi bine,  draga mea ! El nu vrea să îți facă rău.

    - Îl urăsc!

    - Ați început cu stângul... O să vezi că, după ce ajunge și David aici, te vei liniști. 

     - Crezi ? Dacă mă pune să fac ceva... dubios?

    - Nici vorbă! Marc stă prost la capitolul comunicare. Dar e un om bun. Uite, îți promit că nu voi lăsa pe nimeni să îți facă rău. 

    - Apreciez, Mira! Dar... Totul e nou și...

    - Ai trecut prin multe schimbări rapide, te înțeleg.  Alături de noi, veți avea o viață fără lipsuri. 

    - Spui tu asta ? Nu prea înțeleg de ce vreți să ne ajutați.

    - Eva, nu sunt eu în măsură să îți dezvălui anumite lucruri. Te pot asigura că fratele meu nu te va obliga să faci ceea ce tu nu vrei.

     - Sunteți așa diferiți...

     - Știu,  crede-mă!
 
     - Of, Mira... cu ce am greșit să mi se întâmple toate astea ?

     - Tu nu ai nicio vină,  mama ta are o legătură mare cu tot răul asta și mă bucur că Marc a intervenit. Sper doar ca ea să dispară din peisaj .

     - Nici moartă nu vreau să o mai văd. 

    - Nu se va întâmpla asta. Stai liniștită.  Sper să fim  cele mai bune prietene,  îmi ești așa de dragă. 

    - Și tu, mie.

    Cele două se îmbrățișează strâns.  Eva nu mai plânge,  iar un mic zâmbet își face apariția pe chipul ei trist. Simte că Mira e un om bun și că poate avea încredere în ea.

   Rămasă singură,  se gândește din nou la Marc. Mereu a avut impresia că un bărbat frumos trebuie să aibă toate calitățile, iar el e dovada că există și excepții de la regulă. Somnul pune din nou stăpânire pe trupul ei, permițându-i să își refacă puterile.

             A doua zi

   
~  Din punctul de vedere al Evei ~

      Deși am dormit bine,  agitația dinăuntrul meu crește în intensitate,  pe măsură ce timpul se scurge. El mi-a spus că astăzi îl voi avea din nou pe David. Nu prea îmi vine să cred, dar nu am de ales. Marc e așa un om... rece și misterios.  Sărac în cuvinte, are impresia că pot ghici gânduri și nu îmi spune nimic. Cel puțin,  nimic concret. Dacă nu era Mira.... chiar nu știu cum ar fi decurs lucrurile.

    Îmi vine greu să am încredere în ea, în ei. Sunt străini pentru mine, totul este nou și răvășitor.  Nu aș fi crezut niciodată că viața unui om se poate schimba în așa scurt timp.  Tot ce îmi doresc e să îl strâng în brațe pe David, din nou, și să nu îi mai dau drumul vreodată.  Sufletul meu a fost vândut și sper din tot sufletul că nu i s-a întâmplat nimic rău.  Aș muri să știu că există pe lumea asta cineva care are intenția de a-i face rău fratelui meu.

    Îmi privesc reflexia din oglindă și cred că e pentru prima dată când urăsc faptul că îi seamăn mamei. Doamne, am ajuns să îmi urăsc propria mamă.  O scorpie fără pic de suflet,  ahtiată numai după câștig material. Mi-am sacrificat atâția ani pentru a o ajuta cu totul și  ea a făcut cel mai josnic lucru. Nu o pot ierta, nu vreau să o iert pentru că l-a vândut pe David. Cel mai pur suflet din lume suferă acum doar pentru că Dumnezeu a ales ca ea să îi dea viață.