Minute bune mai târziu, ne privim tăcuți. Amândoi suntem înfășurați în prosoape și parcă nu îndrăznim să spunem nimic. Îmi iau inima în dinți și încep eu.
- Marc... cât o să mai ascundem treaba asta de sora ta ?
- Nu mult, îți promit. Esti frumoasă!
- Îmi distragi atenția...
- Reușesc ?
- Da.
- Îmbracă-te, te aștept să vorbim ceva.
- Nu putem discuta aici, acum ?
- Nu. Pentru că îmi distragi tu atenția. Și chiar e vorba de o chestiune serioasă.
- Mhm... Bine.
Își plimbă lent degetul mare peste fața mea iar ochii lui îmi analizează trăsăturile. Mi se pare de necrezut. Acest bărbat frumos, perfect, mă place pe mine. Și mă face să mă simt confortabil și în siguranță.
În ciuda diferențelor dintre noi, atracția ne potrivește într-un mod anume. Alte câteva minute se scurg până când ne întâlnim din nou, de această dată, având haine pe noi. Mâna mea se apropie de ușa biroului și cu o fracțiune de secundă înainte să apuc să lovesc lemnul, Marc deschide ușa, permițându-mi accesul în biroul său.
- Ce sincronizare...
- Ne potrivim ..
Cu țigara în mâna dreaptă și cu un aspect răvășitor, ia loc pe fotoliu și mă privește atent în timp ce mă așez pe canapeaua din fața lui.
- Eva, trebuie să discutăm ceva foarte important.
- Te ascult.
- Mama ta... ochii mei ce înainte erau jucăuși, au devenit rapid serioși.
- Ce e cu ea ?
- Nici nu știu cum să formulez ca să nu pară totul absurd.
- Doar spune-o!
- Îl vrea pe David înapoi. A discutat cu poliția și au sfătuit-o să mai aștepte. Ea însăși e suspect în cazul de răpire dar nu știe...
- Naiba să o ia ! Ce șanse are să pună mâna pe el ?
- Pentru moment, nu prea are.
- Dar ? Ce e de făcut?
- Am discutat cu un avocat și singura cale de a opri asta e ca altcineva să dețină tutela copilului.
- Aș putea eu ? Adică... doar sunt sora mai mare și sunt majoră.
- Teoretic da. Practic... vor face o anchetă socială, îți vor cerceta viața...
- Și nu vor găsi nimic. În afara faptului că trăiesc precum un parazit în casa ta, nu am nimic...
Cu un pas, ajunge lângă mine și îmi cuprinde fața cu ambele mâini. Mă privește în ochi , vizibil afectat de vorbele mele.
- Eva, nu e așa. Tu și David ați devenit familie pentru noi. Să nu te mai aud că spui așa ceva. Niciodată! Ai înțeles?
- În fața legii, e adevărat și tu știi prea bine. Dacă îl vor lua și îl vor duce într-un centru de plasament?
- Nu se va întâmpla! Am eu o idee
..
- Spune-mi!
- Ascultă-mă până la capăt. Poate nu o să-ți placă dar e cea mai bună soluție.
CITEȘTI
Nu privi înapoi
AcciónOchii ei căprui se ridică încet de pe ultima pagină și îl fixează. E frumos. Ar putea jura că în fața ei se află Maluma, celebrul cântăreț. Dar nu, nu e el. În fața ei se află un om rău, care o obligă să facă lucrurile la care nu s-ar fi gândit n...
