19 - Răni din trecut

156 31 10
                                    

   Două trupuri goale se ivesc dintre așternuturile negre, mângâiate de razele soarelui de vară.  Cei doi îndrăgostiți dorm adânc,  neștiind că,  doar la câțiva metri, un suflet este chinuit de amintiri.
Mira stă singură pe terasa din spatele casei, și în timp ce își bea cafeaua,  amintirile o izbesc precum un val nimicitor.  David se joacă liniștit sub privirea ei atentă iar imaginea acestuia face ca amintirile să fie și mai dureroase. Privește în gol și în fața ei se derulează o serie de imagini sfâșietoare. 
    Au trecut patru ani de când a încheiat un capitol greu din viața ei, dar astăzi,  trecutul parcă a revenit în prezent,  făcându-i masca să crape și să lasă la suprafață trăiri ascunse adânc în sufletul ei. Mira a fost încă din copilărie un suflet pur și blând,  naiv, care a văzut doar binele în oamenii ce o înconjurau.  Naivitatea a făcut-o să plătească scump și să își înghită suferința,  transformând-o în forță,  forța de a se ridica,  de a merge mai departe cu sufletul făcut bucăți.
   Fiecare om apare în viața noastră precum o lecție,  însă doar de noi depinde cum percepem această  lecție.  Mira a avut încredere în persoana nepotrivită și a plătit scump, prin răni fizice și sufletești.  Încă din timpul studenției,  a cunoscut un bărbat care, credea ea, a învățat-o să iubească cu adevărat.  Ce nu știa ea, e că aparențele sunt înșelătoare. Proaspăt absolventă a facultății de Limbi străine,  a decis să urmeze visul bărbatului pe care îl iubea orbește.  Acesta, fiind pe jumătate turc, și-a dorit să să stabilească în Turcia, alături de familia tatălui său,  astfel că Mira a ajuns să îl urmeze.
   Alexe era un bărbat frumos, elegant, care inspira încredere, siguranță și care știa cum să vrăjească o femeie. Era curtenitor și atent, drăgăstos și pasional iar Mira a fost iremediabil cucerită de el.
   Tânăra îndrăgostită își imagina o viață împlinită, plină de iubire și de realizări în ciuda faptului că urma să o ia de la zero într-o țară necunoscută.  Odată ajunsă acolo, totul a fost perfect pentru început.  Familia tatălui său o respecta și o iubea, Alexe era la fel de atent și de iubitor, însă după doar două luni, a început schimbarea. Momentul declinului a fost atunci când Mira și-a găsit un loc de muncă. Urma să fie profesoară de limba engleză în cadrul unei școli private din orașul în care locuiau. Deși a trecut mult timp, își amintește perfect momentul când și-a anunțat iubitul că urmează să predea copiilor și că este fericită.
   " Liniștea apartamentului frumos decorat în nuanțe de alb și albastru deschis e spartă doar de sunetul pantofilor ei. Tocmai a ajuns acasă  după un interviu și e fericită.  Primul interviu urmat de primul loc de muncă o fac pe tânără să viseze la mai mult. E încântată că,  deși totul e nou,  a reușit să facă primul pas pentru a-și urma visul. Alex se află în camera de zi, urmărind un meci de fotbal. Stă relaxat pe canapeaua de culoare albastră însoțit de nelipsita bere,  care e tot mai prezentă de când locuiesc în Turcia.
    - Iubire ! Vocea Mirei se aude ďe la mică distanță, tot mai aproape , pe măsură ce aceasta se apropie de camera de zi. Aici erai ! Ce faci, bărbatul meu frumos ? Se așază lângă el și îi sărută apăsat buzele.
     - Uite mă relaxez, am avut o zi grea la muncă.  Ai întârziat...
     - Îmi cer scuze, interviul a durat mai mult decât credeam. Am obținut postul ! De luni încep! Sunt așa de fericită!  Bărbatul o privește iritat și cu o singură replică îi șterge zâmbetul acesteia .
     - Speram să nu obții postul. Nu înțeleg, ce îți lipsește?
     - Iubire... nu îmi lipsește nimic, dar nici nu pot permite ca tu să mă întreții... dezamăgirea ia locul zâmbetului de mai devreme precum un nor care acoperă soarele.
     - Cât timp ai stat pe banii alor tăi nu ai avut remușcări!
     - Alex... nu e același lucru. Uite,  suntem abia la început,  și îmi doresc să cunosc oameni, locuri, să fac ceva.
     - Vrei să cunoști alți bărbați ? Despre asta e vorba ? Cu o mișcare rapidă,  aruncă sticla de bere în perete și aceasta se sparge în sute de cioburi. Mira privește șocată scena, fără a înțelege accesul de furie al bărbatului.
     - Nu vorbi aiurea,  știi bine că doar pe tine te iubesc. De ce reacționezi așa? Abia reușește să scoată cuvintele, din cauza șocului vocea îi tremură.
     - Auzi aici, dacă te prind că mă înșeli,  te distrug ! Mâna lui se apropie tot mai mult de chipul fetei, exprimând intenția clară de a o agresa.  Dar nu o face. Se oprește la timp. Preț de o clipă o privește,  apoi se ridică și  pleacă vizibil nervos.
    Pleacă și o lasă singură,  speriată și uimită de ieșirea furioasă la care tocmai a fost martoră. Lacrimile își fac apariția în ochii ei și cu inima zdrobită,  pornește grăbită spre dormitor unde se aruncă în pat și lasă frâu liber lacrimilor,  plângând în hohote.
   Restul zilei îl petrece plângând, singură.  El a plecat fără a spune vreun cuvânt,  fără a justifica în vreun fel comportamentul său.  "
  Când iubești cu adevărat,  în mod dedicat, ești dispus sa treci cu vederea micile greșeli și defecte ale partenerului, în speranța că sunt doar scăpări de moment. Mira a trecut ușor peste momentul care a crezut ca a fost cauzat doar de oboseală și de faptul că Alexe e stresat datorită schimbării. Zilele treceau repede, cei doi se întâlneau mai mult seara, după terminarea programului. Bărbatul a dat uitării momentul, comportându-se normal față de tânără,  însă era doar liniștea dinaintea furtunii.
  Prima palmă,  prima lovitură primită de Mira a fost la o lună după ce a început munca. Într-o zi de vineri, când toate păreau că merg ca pe roate,  cei doi au ieșit în oraș împreună cu un grup de prieteni,  recent cunoscuți. Pe parcursul serii atmosfera a fost una lejeră,  fiecare profitând de ocazie pentru a se simți bine.
   " Purtând o rochie verde, lungă până la pământ,  Mira pășește zâmbind la brațul bărbatului,  pe drumul spre casă. E obosită dar fericită.
    - De ce zâmbești? Cu ochi curioși,  o întreabă în timp ce își continuă drumul.
    - Pentru că sunt fericită,  totul e perfect ! Zâmbetul ei este constatat în timp ce îi răspunde, fără a ascunde ceva.
    - A da ? Nu e pentru că ai fost analizată toată seara ?
    - Despre ce vorbești ?
    - Nu te preface ... știi bine despre ce vorbesc !
    - Nu, nu știu! Am avut ochi doar pentru tine, toată seara ! Te rog, nu continua,  nu vreau să ne certăm din nimic !
   Odată ajunși în fața blocului, intră în liniște însă tensiunea dintre ei nu dispare.
   - Încep să cred că nu îți mai ajunge atenția mea. Postura încordată și serioasă o fac pe Mira să se înfioare.  Încă în holul de la intrare, tânăra nu apucă să facă niciun pas. Este țintuită la perete,  captivă sub trupul lui.
   - Iubire... ai băut cam mult.  Vorbești aiurea... te rog..
    - Nu schimba subiectul! Zi repede !
    - Ce să îți mai zic ? Nu am habar despre ce dracului vorbești! Cu ochii în lacrimi, aceasta îl împinge și reușește să se elibereze din strânsoare.
    - Faci pe proasta cu mine ? Tu crezi că nu am văzut cum te mânca din priviri ospătarul? Ăla sigur nu e turc..
   - Ești bolnav... totul a fost doar în mintea ta. Lacrimile îi brăzdează chipul și e tot mai intrigată de modul în care acesta se comportă.
   - Tu ! Tu ! Ești o curvă ! La fel ca restul !
   - Ai grijă ce spui ! Ești singurul bărbat din viața mea,  primul chiar ! Te-am urmat fără a mă gândi prea mult,  te-am iubit ca o nebună și tu mă jignești doar pentru că ți s-a părut că nu știu ce ospătar s-a uitat la mine ? Fata își strigă durerea în timp ce plânge cu lacrimi de durere și frustrare.
   - Deci te doare adevărul! 
   - Tu auzi ce spun eu ? Doamne Dumnezeule! Ce se întâmplă cu tine?
   - Spune-mi tu !  Iubita mea, sunt gelos și turbez când un bărbat te privește. Se apropie de ea și îi mângâie obrazul,  privind-o în ochi.
    - Mă dor cuvintele tale. Niciodată nu ți-am dat motive să te îndoiești de mine, niciodată! Dezgustată de comportamentul lui, Mira se îndepărtează de el, îndreptându-se spre baie. 5 minute mai târziu,  ajunge în dormitor,  unde bărbatul o așteaptă.  E în dreptul ferestrei,  privind în gol.
    - Ce faci ? Fără a o privi, îi adresează întrebarea.
    - Mă pun să dorm. Mâine am de corectat câteva lucrări. Noapte bună!
    - Atât? Mă respingi așa,  simplu, scurt ? Cu pumni încleștați se îndreaptă spre pat. Din mers își aruncă hainele și se așază pe partea dreaptă a patului,  acolo unde Mira tocmai s-a așezat mai devreme. Îi îndepărtează o șuviță de păr de pe chip in timp ce, cealaltă mână și-o plimbă pe trupul acesteia.
    - Fă dragoste cu mine, iubito ! Mira deschide ochii, uimită de intențiile bărbatului.
    - Glumești? Tocmai ce mi-ai spus că sunt curvă! Ai pretenția să îmi ceri să mă culc cu tine? Dă-te la o parte ! Îl împinge cu ambele mâini cu intenția de a se ridica,  însă nu realizează că respingându-l,  îl provoacă mai mult.
   Cu o mișcare rapidă,  o prinde de păr și o imobilizează. Două lovituri violente de palme îi scutură capul femeii,  lăsând urme roșii la suprafață.  Mâinile sale puternice o sugrumă iar privirea lui întunecată de furie o sperie pe femeie. Mânat  de ură, își menține strânsoarea pentru câteva clipe. Brusc, Mira realizează ce se întâmplă și începe o luptă între cei doi. Lupta pentru viață și moarte. "

   - Alooo! Mira !! Mă auzi? Vocea lui Alex o trezește din visare,  reușind cumva să o aducă înapoi la realitate.
    - Da. Mă gândeam departe.  Când te-ai întors?
  - Acum câteva minute.  Ești bine ? Privirea lui încărcată de dragoste și îngrijorare îi readuce femeii zâmbetul pe buze.
   - Da..
   - La ce te gândeai?
   - La trecut. Pe vremea asta, acum patru ani, am scăpat din infern.
   - Nu te mai gândi... bucură-te de prezent. Uriașul cu ochi albaștri și zâmbet de copil o privește cu atâta dragoste pe femeie.
   - Mă bucur,  doar că...amintirile rămân. Nu pot schimba lucrurile din trecut. 
   - Dar nici nu poți lăsa trecutul să îți schimbe prezentul. Eu știu prin ce ai trecut,  dar... nu crezi că a sosit momentul să știe și restul familiei tale ? Te chinuie secretul, oricât ai încerca tu să fi puternică.
   - Încă nu sunt pregătită.  Nu acum.
   - Bine. Te înțeleg. Hai să mâncăm ceva. Mai târziu mergem după Ioana, ce zici?
  - Sună bine. David va fi încântat cu siguranță!
   - Perfect !
  Cu mâinile împletite,  cei doi intră în casă.  E liniște în urma lor și totul pare că s-a așezat foarte bine, exact asa cum trebuie. Soarele fierbinte mângâie cu ale sale raze fiecare obiect din curtea casei. Se aud numai cântecul păsărilor care, împreună,  formează un cor.
  Deși în aparență totul pare perfect, casa ascunde multe secrete. Multe lacrimi s-au scurs, pereții cunosc toate secretele membrilor familiei și dacă ar putea vorbi, ar face-o. Privind din ansamblu,  așezarea ne duce cu gândul la bunăstare și fericire. Însă e lesne de înțeles că aparentele înșală...
  

El e Alexe,  sau Alex, bărbatul care a lăsat cicatrici pe trupul și în sufletul Mirei

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

El e Alexe,  sau Alex, bărbatul care a lăsat cicatrici pe trupul și în sufletul Mirei.
Credit photo: Ionela Lavinia Marin🤍

Credit photo: Ionela Lavinia Marin🤍

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

Și... Mira. Omul care pare perfect,  dar care  ascunde un secret tulburător.

Well.. ce părere aveți?
🧡

Nu privi înapoi Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum