Trecuse mai bine de o lună de când Philip și Rose erau prieteni. Acum erau de nedespărțit, iar colegii se obișnuiseră cu idea ca ei doi erau prieteni, mai puțin Derek. Nu putea să accepte că o pierdea pe Rose în favoarea nebunului.
Rose tocmai ajunsese la școală, iar pe banca din curtea școlii se afla Philip. Se furișase prin spatele lui și îi presăra un sărut pe obrazul stâng, după aceea dori pe dreptul, dar Philip își întoarse capul în partea dreaptă prea repede, astfel buzele lor s-au întâlnit într-un sărut scurt. Rose auzi o bătaie mai puternică a inimii lui Philip și roși.
-Ăăă... a început să se bâlbâie Rose.
-Bună și ție! Frumos început de zi, a spus Philip încă emoționat. Vino, o să întârziem! a spus Philip după un moment de tăcere.
-Da.
Spunând acestea s-au îndreptat spre școală. Au început să urce scările în liniște. Rose nu putea să mintă. A simțit ceva mai mult decât era normal când și-a întâlnit buzele cu cele ale lui Philip. Știa că și el simțise ceva. În același timp știa foarte bine că nu putea fi cu el. Daca îl rănea, dacă îl ataca. Trebuia să uite cele întâmplate, dar nu voia asta.
-Hai să uităm de acel mic incident, a spus Rose în cele din urmă, întorcându-se spre el și urcând cu spatele scările aglomerate.
-Întoarce-te în față! a răspuns Philip.
-Sau nu vrei să-l uiți? a întrebat Rose ignorând răspunsul lui Philip și dorind să afle ce dorea de fapt Philip.
Oare era posibil ca el să o iubească? Oare chiar se schimbase într-adevăr sau doar își imagina asta?
Înainte să mai spună cineva ceva, Rose a simțit un corp masiv în spatele ei. S-a întors și și-a ridicat privirea și a văzut doi ochii albaștrii și pătrunzători. Era Brian, cel mai drăguț chip din această școală. Toate fetele erau topite după el, și Rose era, dar, se pare că, sentimentele ce le avea pentru el au dispărut având în vedere că și-a cerut scuze simplu și și-a continuat drumul, fără să fie vrăjită de ochii lui minunați, fără ca inima să bată nebunește, fără ca să se emoționeze pierzându-și cuvintele în ochii lui. Oare de vină să fie acel ceva ce simte pentru Philip? Nici Rose nu știa asta exact. Pe de altă parte Brian era frustrat de această întâmplare, și provocat să o facă pe drăguța fată cu părul negru, ochii verzi și tenul palid să îl placă.
-Ți-am spus eu că ai să dai în cineva, a spus Philip cu o voce cicălitoare.
-O, mai taci! i-a răspuns Rose zâmbind.
Orele se terminasera, iar Philip si Rose se indreptau spre iesire, cand Philip a dat intr-un copil mai mic, din neatentie, si i-a daramat cartile. S-a aplecat sa il ajute la culesul cartilor, iar atunci copilul si-a ridicat privirea si s-a ingrozit.
-Lasa-ma nebunule! a spus dandu-se in spate.
Philip a ramas socat. In ochi i-a revenit acea privire a bestiei plina de ura, dar cu o sclipire de frica. Ii era frica de faptul ca aceasta intamplare il va urmarii toata viata. Aceste cuvinte l-au ranit si in acelasi timp i-au redeschis o rana de mult inchisa. A ramas blocat cateva secunde, pana cand Rose l-a ridicat in picioare si l-a tras dupa ea.
-Nu-l baga in seama, e doar un copil! i-a spus Rose, incercand sa-l aline.
Tot drumul a ramas tacut si socat. Cand s-au despartit, erau in fata casei lui Rose, iar aceasta a intrat inautru, urmarindu-l pe fereastra. Cu vazul ei vampiresc a putut zari o lacrima. Sufletul i se sfasiase si isi dorea atat de mult sa mearga sa-l imbratiseze, dar el era deja departe. Gandurile i-au fost intrerupte de o bataie scurta la usa. Cu speranta ca va fi Philip, intr-o secunda a fost in fata usi deschizand-o. In fata ei acum se afla Brian, tipul cu chip perfect, ochi albastrii care te topeau intr-o clipita si cu un par negru perfect aranjat, dar nu era ceea ce-si dorea Rose.
-Hei frumoaso, ce-ar fi...
-Brian, nu e momentul potrivit, i-a spus Rose intrerupandu-l.
-Ok, dar ce ar fi sa ne vedem...
-Am spus ca nu e momentul potrivit, si nu va fi niciodata, i-a spus Rose raspicat intrerupandu-l iarasi.
-Dar vroiam doar...
De data acesta Rose nu l-a mai intrerup cu vreo replica, ci l-a prins de haina tragandu-l in casa. A trantit usa si s-a napustit asupra gatului lui. Coltii ascutiti i-au patruns usor in piele, iar acum Rose se delecta cu sangele lui, picatura cu picatura. Norocul lui Brian a fost ca de data acesta Rose s-a oprit la timp, inainte sa ajunga ca si postasul, un om mort despre care se zice ca a fost omorat de vre-un animal. Dupa ce si-a revenit, Rose l-a intins pe pat, cu un regret imens ca din nou a fost coplesita de foame si a trebuit sa raneasca pe cineva. Aceasta intamplare ii trezise lui Rose un gand, daca era Philip in loc de Brian? Atunci vina a devenit si mai de nesuportat pentru ea. Ii simtea sangele lui Brian curgand prin ea si o dezgusta. Se pare ca sangele animalelor pe care le prindea nu era de ajuns pentru a supravietui.
Dupa acest incident, Rose se aseza pe scaun ingrozita de ceea ce facuse, iarasi. Ura faptul ca era vampir. Printre gandurile amestecate aparu si o amintire nu tocmai placuta.
Era aproximativ anul 1020. Facea parte dintr-un trib de vikingi, care sarbatoreau o victorie. O multime de personae fusesera invitate, dar una singura ii atragea privirea lui Rose. Era un barbat inalt, cu chip angelic, par saten si ochi caprui. Se apropia de el, prin multimea de oameni. Ajunse in fata lui si se bloca. Nu stia ce sa-i zica.
-Sunt Rose... reusi sa spuna, balbaindu-se.
-Frumos nume! Vrei o prajitura? spuse acesta impingandu-i o farfurie.
Rose accepta bucuroasa farfuria. Lua prajitura si o gusta.
-E delicioasa! spuse aceasta zambind.
-E special pentru tine, ii raspunse misteriosul baiat, dupa care disparu in multime.
Rose isi aminti ca nu-i stia nici numele, dar era prea tarziu. Tipul misterios se facuse nevazut.
Timpul trecu repede si luna aparu pe cer. Atunci un tipat puternic se auzi venind dinspre masa cu mancaruri. Rose fugi speriata in acea directie si vazu doar cadavre pline de sange. Panica veni peste ea blocand-o. Atunci tipul misterios veni in fata ei. Gura ii era acoperita de sange. Se napusti asupra gatului ei, storcand-o de sange. Simtea cum viata se scurge din ea.
Tot ce-si mai aminteste din acea noapte este ca se trezi in mijlocul padurii, cu o foame de nestapanit. Dorea sange si mai mult sange, lasand in urma ei o dara de cadavre. Rose uraste acea seara,deoarece acea seara ii ruinase viata. O schimbase in rau. Cel mai probabil in prajitura primita se afla sangele vampirului, care o transformase.
Brian si-a revenit, smulgand-o pe Rose din amintirile ei, si parea ingrozit, iar in acelasi timp statea ca o statuie in fata lui Rose fara sa poata face ceva. Rose mai avea putin si incepea sa planga imaginandu-si-l pe Philip in fata ei. Isi sterse repede lacrimile, ridicandu-l pe Brian in picioare si uitandu-se fix in ochii lui pentru al constrange.
-Vei uita ca ai fost la mine, vei uita aceste incident si nu ma vei mai deranja, ne-am inteles?
-Desigur!
A doua zi dimineata se imbraca repede cu o pereche de pantaloni albi, o bluza elegant neagra si un sacou alb cu pete incomplete negre si o pereche de botine argintii, si a pornit spre scoala cu gandul ca il va intalni pe Philip si ii va putea da acea imbratisare. Dar mare i-a fost dezamagirea cand a vazut ca nu era la scoala. Imediat dupa ore a fugit cat de repede a putut spre casa lui, dar nimeni nu era inautru. Si-a folosit super auzul pentru a afla ceva, dar in casa nu se auzea nici musca. Un gand terebil ii trecu prin minte: "daca s-au mutat? Daca Philip nu a mai suportat si a plecat in alt oras, sau alta tara? Daca nu o sa-l mai vad niciodata? Oare de ce nu mi-a spus nimic?". Aceste ganduri le alunga repede din minte, dar pe cand a ajuns acasa au revenit din nou, lacrimile facandu-si loc pe fata ei.
Heii, am venit si cu capitolul 2 si sper sa va placa! Stiu ca e cam scurt, dar promit ca duminica am sa postez capitolul 3 care va fi mai lung. Scuzati-mi eventualele greseli! :*
