Rose era intinsa pe pamant. Isi deschise usor ochii. Se astepta sa simta durere sau sangele cum ii curgea pe gat in jos, dar nu putea simti nimic. Instinctiv isi duse mana la gat, dupa ce s-a ridicat in picioare. Nu simti nici o cicatrice. Nimic. Rose era confuza. Nu stia unde se afla sau de ce nu mai simtea nimic. Se uita in jurul ei si vazu o casa in fata. Incepu sa mearga spre ea. Ajunse destul de repede, fara sa-si de-a seama ca se afla in curtea casei lui Richard. Se indreptase spre usa ca sa intra. Puse mana pe clanta, dar corpul ii trecu prin usa. Se uita confuza in spatele ei, unde se afla usa inchisa. Cand isi intoarse privirea in fata zari un cosciug. Langa el se afla un baiat. Statea pe un scaun cu privirea aplecata. Se apropia de cosciug. Se uita speriata in el. Era trupul ei. Adica trupul uman in care se aflase. I se vedea inca taiatura de la gat. Rose isi duse mana la gat, mangaindu-l continuu. Atunci baiatul isi ridica privirea. Era Richard. Fata ii era plina de lacrimi si in privire i se putea vedea suferinta.
-Rose?!? spuse acesta mirat.
Rose vroia sa-i raspunda, dar atunci disparu din fata lui. Se trezi brusc pe un pat. In fata ei vedea doar un tavan plin de panze de paianjen. Se ridica speriata, sufland greoi. In fata ei se afla Danya.
-Se pare ca planul meu nu a tinut mult.
-Unde sunt? De fapt cine sunt? spuse Rose speriata.
-Rose, stai linistita. Odata ce mori in corpul "fals", spiritul revine in corpul original. Tine de vraja.
-Ah... unde e Richard?
-Si eu care vroiam sa te duc la Alek si Dakota... nu?
-Da, si pe ei vreau sa-i vad, dar Richard. Pe el l-am vazut cand... ei bine, cred ca eram fantoma. Si... m-a vazut si el.
-E normal sa te vada. Doar fiintele supranaturale se vad intre ele.
Rose nu mai apuca sa zica nimic. Danya ii puse mana pe brat si rosti repede cateva cuvinte in latina. Cat ai clipi erau langa cosciugul din camera principala a casei lui Richard. Rose se apropia de Richard, care nu se miscase de cand il vazuse.
-Richard... spuse Rose punandu-i mana pe umar. Imi pare rau pentru ea... Banuiesc ca a insemnat ceva pentru tine. Si...
Richard nu spuse nimic. Se ridica in picioare si o imbratisa strans pe Rose. Aceasta era socata, dar il imbratisa, la randul ei. Richard isi afunda fata in parul fetei, inspirand adanc mirosul acestuia.
-Da-o naibii pe ea! Credeam ca nu o sa te mai vad in viata, spuse Richard luandu-i fata intre palme dupa ce se desprinse din imbratisare.
Richard isi apropia fata de Rose, pentru a o saruta. Rose isi intoarse capul intr-o parte evitand sarutul. Richard se dadu in spate un pas, rusinat.
-Scuze...
-Nu, mie imi pare rau, il intrerupse Rose. Nu sunt pregatita. Nu inca. Stii tu... Philip...
-Am inteles. Voi avea rabdare atunci, spuse Richard sarutand-o pe frunte.
Rose stia ca nu e bine. Nu trebuia sa-i dea sperante false. Nu putea sa nu-l priveasca si sa nu-si aminteasca perioada in care si-a oprit sentimentele, chiar daca nu regret ca si le-a oprit. Tot timpul isi amintea acele scene incinse dintre ei, ce-i provocau fiori pe sina spinarii. Era speriata de el, de ceea ce facuse cu el. In plus, chiar daca nu mai era in preajma lui Philip, tot nu-l putea uita. Chiar daca el a atacat-o si l-a omorat pe Boyd, inca il iubea. Intr-un anumit fel ciudat. Momentul dintre cei doi fusese interupt de deschiderea brusca a usii. Danya isi puse mana pe bratul lui Rose, pregatita de teleportare. Atunci Rose ii vazu fata Dakotei. Se smulse din stransoarea Danyei si porni spre Dakota. O imbratisa puternic, ridicand-o de pe pamant. Dakota radea si plangea in acelasi timp de fericire. Dupa ce-si termina imbratisarea il zari si pe Alek. Il imbratisa si pe acesta, dar el ramase neschimbat. Era prea serios, prea rece. Rose se dezlipi de el confuza. Nu vroia sa vorbeasca cu el despre relatia lor, cel putin nu de fata cu atatia telespectatori.
