Rose se trezi brusc. Inca se afla in bratele lui Richard, dar avea o problema. Ii era foame. Iesi din pestera si se aprofunza in padure. Richard se trezise la scurt timp dupa plecarea fetei. Se uita disperat in toate directiile. Credea ca Rose a fost prinsa.
-Rose! tipa disperat.
-Am adus micul dejun, spuse Rose aparand in pestera.
Avea pe umar un arc destul de mare confectionat pe moment. In maini avea doua sageti din lemn, fiecare avand cate o veverita in ea. Rose zambi si ii intinse lui Richard o sageata.
-Vrei? spuse Rose copilareste.
Richard nu-i raspunse, dar ii lua sageata. Si el nu mancase de ceva vreme. Analiza veverita inainte sa se napusteasca peste sangele ei, ca si Rose. Tot ce observa era ca veverita era lovita exact in ochi. Se uita si catre mancarea fetei si observa acelasi lucru.
-Ai o tinta excelenta chiar si pentru un vampir! spuse Richard, iar apoi isi afunda coltii in pielea inca calda a veveritei.
-Provin din alte vremuri in care nu se traia foarte bine, spuse Rose stergandu-si gura. Sincer acum imi e dor de acele timpuri. Macar atunci aveam parte de normalitate. Acum totul e o poveste despre monstrii ciudati cu sange stupid de bun pentru vrajitori.
Richard statea pe margine ascultand-o pe Rose cu atentie. Vroia sa o ajute sa fie putin mai bucuroasa, sa se simta mai bine, dar chiar nu stia cum. Era cam imposibil in aceasta situatie.
-Stii, imi pareai mai fericita in perioada in care te-am cunoscut, spuse Richard.
-Nu simteam nimic atunci. Nici asa nu a fost excelent.
-Eu atunci m-am indragostit de tine, spuse Richard aplecandu-si privirea.
-Richard...
-Stii ce? Mai bine am pleca naibii de aici. Sa incepem o alta viata departe de acest loc, spuse Richard incercand sa evite discutia ce avea sa inceapa.
Rose se uita ciudat la el. Richard o prinse de mana, facand-o sa tresare, si o trase dupa el prin padure. Fugeau cu viteza lor vampireasca, aceasta facandu-i sa se simta liberi. Intr-un scurt timp au ajuns intr-un orasel micut si destul de parasit. Richard zari o masina si sari in fata ei. Soferul se opri brusc inainte sa-l loveasca. Respectivul barbat se dase jos din masina nervos. Richard se duse spre el fiind urmat de Rose. Richard puse mana pe mijlocul fetei, facand-o pe Rose sa tresara si sa inroseasca.
-Eu si iubita mea am vrea sa-ti imprumutam masina, spuse Richard constrangandu-l pe sofer.
-Desigur! Cu mare placere! spuse acesta indepartandu-se de masina.
Richard o trase pe Rose si o urca in masina, apoi se urca si el pornind. Rose se uita nervoasa spre el. Richard era atent doar la drum.
-Ce a fost faza de mai-nainte?!? Puteai sa omiti niste parti! spuse Rose revoltata.
-Dar nu am vrut sa le omit. Acum culca-te! Destinatia cat mai departe de acest loc blestemat este foarte departe si drumul va fi foarte lung. Nu am vrea sa devii irascibila.
Rose nu comenta nimic. Intr-adevar nu dormise prea bine pe pamant noaptea trecuta. Isi lasa scaunul pe spate lasandu-se dusa de masina si de somn.
Rose se afla intr-un pat imens. Se ridica usor din el, zambind. Era intr-o stare de spirit extraordinara. In sfarsit se simtea bine. Toate gandurile ii fusesera intrerupte de usa care se deschise. Rose tresari speriata cand vazu fata lui Philip. Cand venise Philip aici? Unde se afla? Aceste intrebari nu-i dadeau pace fetei. Cand isi reveni cat de cat observa ca Philip ii aduse micul dejun. Mancare omeneasca.
