Dupa plecarea lui Collin, Rose ramase putin timp singura, caci auzi niste pasi grabiti venind pe hol. Inima ii batea nebuneste. Presimtea ca e Philip. Isi dorea sa fie el. Brusc usa se deschise larg si-l zari pe Alek. Isi apleca privirea ca sa nu-l priveasca. Ii era scaraba de el, de ce-i facuse el.Alek trantise usa, fiind acum doar ei doi in camera. Se apropia de biroul din fata lui Rose.
-Ma innebunesti femeie! spuse el facand un gest exasperate din maini, dar Rose nu se miscase deloc. Cum ai putut sa-l ajuti sa evadeze?
-Pentru ca il iubesc! spuse Rose ridicandu-si privirea si uitandu-se cu ura spre Alek.
Evident privirea era destul de falsa. Oricat de mult a ranit-o Alek nu putea sa-l urasca, dar putea sa-l faca sa creada asta. Sa simta si el ce a simtit ea. Alek ramase socat de vorbele fetei. Ochii lui ii tradau durerea ce o provocasera aceste cuvinte.
-Il iubesc exact cum tu o iubesti pe fufa aceea ce te-a sarutat in fata mea! tipa Rose lasandu-si o lacrima sa cada pe obrazul ei rosu.
-Nu-i spune asa! spuse Alek in timp ce o strangea pe Rose de gat.
Rose ii zambi usor. Era multumita ca-l facuse sa se infurie, exact cum facuse el cu ea in ultimul timp, dar nu-i era de-ajuns.
-Ce e? Nu am dreptate? Vrei sa zici ca eu am fost amanta ta pana acum?
-Nu... doar ca..., se balbai Alek lasandu-i gatul lui Rose.
-Deci m-ai inselat cu ea?
-Nu e asa! tipa Alek intorcandu-se cu spatele spre Rose.
-Atunci cum e? spuse Rose.
-Ea e progenitura mea, spuse Alek cu jumatate de gura.
Rose ramase uimita. Nu-si putea imagina cum Alek, domnul control absolut, a omorat o persoana din greseala si a transformat-o.
-Ai omorat-o din greseala, nu? spuse Rose.
-Da... si mi-a fost ca si o sora pana cand am mai avansat si am ajuns aici. Nu vreau sa o ranesc, dar nu stiu... nu prea mai simt ceva pentru ea. Nu cum simt pentru tine.
Rose ramase muta. Nu stia ce sa-i zica. Nu vroia sa-l raneasca, dar ea nu simtea pentru el sentimente de genul ala. Ea pe Philip il iubea.
-O ranesti mai mult asa. Mai bine i-ai spune adevarul, spuse Rose incercand sa schimbe subiectul care era despre ea.
-Aaa... am sa fac asta, cred. Pana atunci trebuie sa te duc undeva.
Spunand acestea Alek scoase o cheie si-i dezlega mainile lui Rose. Aceasta incepu sa-si mangaie incheieturile ce incepeau sa se vindece. Alek o trase de brat afara. O ducea intr-un loc necunoscut, de fapt si locul unde era acum era necunoscut pentru Rose. Aceasta se lasa purtata de Alek in timp ce-l cauta disperata din priviri pe Philip, dar era de negasit. Intr-un final au ajuns intr-o camera ciudata. Era plina de rafturi pe care erau carti sau sticle cu portiuni sau ceva in gen in ele. Printre altele Rose mai zari si o gramada de ierburi. Trase adanc aer in piept ca sa simt daca era si verbina acolo, dar in loc de asta il simti pe Philip. Atunci acesta iesi din spatele unui raft.
-Philip! tipa Rose scapand din stransoarea lui Alek.
Rose ii sari in brate lui Philip sarutandu-l. Acesta se bucura la fel de mult ca si ea, dar se opri brusc. Avand mana pe mijlocul lui Rose, o intorse, iar acesta zari o femeie. Rosii rusinata de comportamentul ei. Femeia arata minunat -parul blond ii atarna pe umerii fragili, ochii verzi-albastrui sclipeau cu gingasie, iar pielea ei era destul de inchisa la culoare-, dar nu era vampir.
-Buna, spuse femeia zambind. Eu sunt Armida Bladvaski. Vrajitoare.
-Buna. Rose Montgomery. Vampir.
