Lumea incepu sa se retraga. Rose inca era pe scena cu Philip. In tot acest timp ea se uita la Alek. Vedea ca Alek sufera cand ii vedea pe ei impreuna si o sfasia chestia asta. Brusc se smulse din bratele lui Philip si porni spre Alek si Dakota. Philip o urma. Rose sari in bratele lui Alek, presarandu-i un sarut pe obraz. Philip statea in spate privind gelos. Dupa ce se desprinse din imbratisarea cu Alek se duse la Dakota. O stranse atat de tare incat i se auzira oasele rupandu-se.
-Va multumesc prieteni. Nu stiu ce m-as face fara voi, spuse Rose stergandu-si lacrima ce-i aparu pe obraz.
-Cu placere! spuse Dakota zambind.
-Dakota vi putin? spuse Rose tragand-o pe Dakota.
-Sigur, spuse Dakota stiind ca oricum nu conta ce-i raspundea, tot avea sa mearga unde zicea ea.
Rose o trase pe Dakota printre multimea de copii ce au mai ramas in curte. Simtea cum Alek si Philip stateau incordati in spatele lor. Veneau dupa ele.
-Singure vrem sa fim, spuse Rose si cei doi se oprira din mers.
Dakota se uita confuza la Rose. Nu stia ce avea de gand sa faca cu ea si nici nu era sigura ca-si revenise. Cel putin nu de tot.
-Derek, tipul ce venise pentru Philip unde e? spuse Rose timid.
-Oh... imi pare rau sa-ti zic, dar eram eu. Armida facuse o vraja.
-Ah... inteleg. Stii ce vreau sa te rog? As vrea sa merg la Boyd.
-Rose, Boyd e mort si ingropat, spuse Dakota aplecandu-si privirea.
-Stiu. Du-ma la mormantul sau.
-Tu iti amintesti totul din vremea in care... stii tu.. ai fost asa cum ai fost? spuse Dakota incepand sa o conduca pe Rose la mormatul lui Boyd.
-Din pacate... spuse Rose evitand sa o priveasca pe Dakota.
-De ce? De ce ai facut asta? spuse Dakota cu un glas timid.
-Tu de ce crezi?
-Nu stiu, tocmai de asta te intreb.
-Nu am mai rezistat. Vroiam o scapare. Vroiam sa nu mai simt nimic. Intr-un cuvant vroiam sa fiu cu adevarat monstrul care sunt, spuse Rose inca evitand privirea Dakotei.
Evident Dakota nu intelegea. Nici nu putea intelege. Nu trecuse prin atatea lucruri ca si Rose, insa Rose tot nu se vindecase complet. Inca o durea sufletul. Inca era prea terorizata de suferinta si ultimele incidente agravau si mai mult aceasta durere.
-Am ajuns, spuse Dakota.
Acum cele doua fete se aflau undeva in afara academiei. In fata lor se afla un cimitir destul de mare, plin cu morminte ce aratau la fel. Rose simtea cum durerea punea stapanire pe ea. Isi aminti de victimele din atacul de la doctorul Moore. Isi aminti de Boyd cum tremura si corpul facea spasme, intins pe podea cu muscatura lui Philip. Isi aminti de Brian, de sangele lui care era pe mana lui Alek atunci cand o saruta. In mintea ei se difuzau continuu aceste imagini. Fara sa realizeze incepu sa planga.
-Esti bine? intreba Dakota ingrijorata.
-Da... ma voi descurca singura de aici, spuse Rose inaintand in cimitir.
Dakota nu mai zise nimic si pleca. Rose inainta printre morminte inca avand amintirile dureroase in fata ochilor. Privea fiecare mormant in parte sufland cu greu in fata fiecaruia. Intr-un final il gasi pe a lui Boyd. Era la fel ca restul. O piatra alba cu un nume si o scurta descriere. Pe aceasta piatra scria: "Boyd Miller. Un bun luptator pe care nu-l vom uita". Rose isi scapa o lacrima. In minte aparu imaginea in care Boyd o salva de un vampir la casa doctorului Moore. Isi aminti cum il carasera pe Alek pe umeri, impreuna. Isi amintea zambetul lui atat de prietenos. Rose fusese inchinata de amintirile dureroase, la propriu. Statea in genunchi langa mormantul acestuia. Incepu sa planga in hohote in timp ce-i mangaia piatra mormantului. In acel moment de suferinta auzi pasi in spatele ei. O mana calda se puse pe umarul ei. Rose se intoarse brusc ridicandu-se in picioare. In fata ei era Philip. Il impinse facandu-l sa cada pe jos. Acesta se ridica rapid uitandu-se confuz catre ea.
