Trecuse o saptamana si Philip inca nu venise la scoala. Rose nu mai avea nici o speranta ca il va mai vedea cat de curand, asa ca pornise posomorata spre scoala. Odata intrata pe portile mari ale scolii, incepu sa isi dea drumul super auzului ca sa fie prea ocupata, cu a sorta fiecare sunet pe directia din care vine, pentru a se mai gandi la Philip. Intrase in clasa cu capul plecat in pamant, cand auzii niste batai de inima foarte rapide si foarte cunoscute. Isi ridica privirea si-l zarii pe Philip. Ii sari instantaneu in brate cu mainile in jurul gatului lui. El si-a pus timid mainile pe spatele ei, strangand-o tare la pieptul lui. Usor si-au despartit corpurile unul de celalalt. Mainile lui Rose erau asezate fin pe fata lui, iar mainile lui Philip erau puse pe soldurile fetei. Rose isi apropia fata de a lui Philip, iar buzele ei le-au atins usor pe ale lui intr-un sarut pasional, dar fara raspuns. Rose se dezlipi de el confuza. Philip o lua pe Rose si o trantise de perete incepand sa o sarute, iar aceasta ii raspundea. Dupa cateva clipe pasionale, Rose auzii cu super auzul ei soaptele ce zburau prin clasa. Si-a dezlipit usor buzele de ale lui Philip soptindu-I la ureche:
-Se holbeaza lumea la noi!
-Sa se holbeze, nu-mi pasa.Vreau sa stie toti ca n-am uitat.
-Ce n-ai uitat?
-Acel moment cand m-ai sarutat prima oara, acel moment cand am stiut ca te iubesc!
-Si eu te iubesc! a spus Rose incepand sa-i curga lacrimile.
Philip si-a pus mana pe obrazul ei stergandu-I lacrimile. Rose era foarte frustrata. Stia ca va veni vremea cand va trebui sa plece si sa-l uite, dar nu-si dorea asta, iar de asemenea nu-si dorea nici sa-l raneasca. Isi alunga gandurile, incercand sa se bucure de prezent. Ziua a decurs extrem de repede, iar acum cei doi indragostiti iesiau de la scoala.
-Aaa... Rose, n-ai vrea sa iesim diseara la un restaurant sa cinam? a intrebat timid Philip.
-Sigur, a raspuns Rose afisand un zambet imens pe fata.
-Ok, vin sa te iau la 8.
-E perfect, a spus Rose dupa care si-au unit buzele intr-un mic sarut.
-Hei fratilor! s-a auzit vocea lui Derek, inainte sa se bage intre cei doi fortandu-i astfel sa nu se mai tina de mana. Ce mai faceti?
-Foarte bine Derek, a spus Rose zambind.
-Da... a spus si Philip deranjat de intreruperea lui Derek.
-Am venit sa va felicit pentru relatia in care sunteti. Sper sa va tina!
-Si noi! a raspuns Rose pentru amandoi zambindu-i dulce lui Philip.
-Se pare ca am ajuns deja. Ne vedem diseara iubito! a spus Philip sarutand-o pe Rose si intrand in casa.
-Ahh... mi-a spus iubita, ce dragut! a spus Rose dupa plecarea lui Philip,luandu-l de brat pe Derek.
-Da, da, da... tot cu dragalasenii o sa traiesc de acum?
-Da, a spus Rose zambind larg. Vii la mine sa ma ajuti cu ceva?
-Desigur scumpo.
Odata ajunsi in casa Derek se tranti pe canapea din living, iar Rose a intrat in camera ei, care era chiar dupa living, pentru a-si cauta o rochie cu care sa se imbrace diseara. Derek se holba la picturile de pe peretii pe care deja le stia, dar era ingandurat. Sa-i spuna lui Rose ce parere are el despre aceasta relatie sau mai bine sa taca din gura caci nu e treaba lui? "Sigur Rose va intelege ca doar imi fac griji pentru ea si ca asta este datoria mea de prieten" se gandi Derek.
-Stii Rose, nu sunt eu impotriva relatiilor tale, doar ca... stii tu, el e diferit... nu mai tii minte ce ti-a facut atunci la dulapuri, cand te-am salvat... sau...
