Just me and myself

Volumul 2~capitolul 14

Jo Pov
     Mi-am dus o mana pe abdomenul lui perfect,jucandu-ma,pe jumatate adormita,printre patratelele lui.Pielea ii era atat de fierbinte si fina..nu m-am putut abtine si i-am plasat cateva sarutari calde.A inceput sa se foiasca,semn ca i-am deranjat somnul.A deschis un ochi,un zambet imens invadandu-i fata.M-a tras intr-o imbratisare plina de compasiune,la pieptul lui.
-Neata.Spune el cu o voce ragusita,senzuala,as putea spune.Era ca o melodie pentru urechile mele.
-Neata.Ii raspund impingandu-mi fata in pieptul lui.Mirosi bine.Ii spun si incep sa rad in hohote,el urmandu-mi exemplul.
-Aduc ceva de mancare.Asteapta aici.Spune ridicandu-se,plasandu-mi un sarut in crestetul capului.A pornit spre usa,complet gol.Atunci am inceput sa rad si mai tare,primind o privire incruntata
-Ce e?ma intreaba confuz
-Tu..gol..iesi.Reusesc sa ingan printre rasete.Se uita in jos si se vede in costumul lui Adam,ducandu-se la sifonier.Isi ia o pereche de pantaloni de trening pe el,pantaloni ce ii lasau la iveala acel V perfect..si un tricou larg.
~~~~~
    S-a intors cu o tava,eu eram langa pat,imbracata doar intr-un tricou de al lui.
-Arati bine.Imi spune lingandu-si buza inferioara.Atunci am intrat intr-o stare de visare,genunchii transformandu-se in gelatina.Acest zeu grec,acest Adonis perfect..imi zice ca arat bine..Am iesit din acea stare cand doua maini au fost pozitionate pe soldurile mele.
-Mancam?ma intreaba lipindu-si fruntea de a mea.Am confirmat din cap.
   Dupa cateva guri de suc si cateva imbucaturi de croisant,am indraznit sa pun intrebarea ce-mi macina gandirea.
-Ce ai vrut sa spui?
    Prima oara m-a privit confuz,apoi expresia i s-a transformat intr-una nervoasa.Schimbarea a fost atat de brusca incat,involuntar,am largit ochii la maxim.
-Acum ceva timp..Am lucrat pentru Dustin si..m-am indragostit de cineva..Am vrut sa ies din afacere pentru a-mi pot construi un viitor cu ea,insa sefului nu i-a convenit.A lasat privirea in pamant pentru un timp,eu punandu-mi mana peste a lui.
-E in regula,daca nu vrei..
-Nu!Vreau!A rapit-o si nu am mai auzit de ea..pana de curand.Se pare ca sunt foarte apropiati.Umbla zvonuri ca se gandesc la nunta.
   Gura mea aproape atingea podeaua,iar ochii imi erau in gura.
-Da!Aceasi reactie am avut si eu!Spune el si rade trist.
-Imi pare rau..spun eu in soapta
-E trecutul.Uite..e de ajuns ca mi-a luat-o pe ea..nu te duce.Daca afla ca o faci pentru noi..pentru mine..iti va face lucruri groaznice.
   Am inchis ochii,tinandu-i stransi,apoi am tras aer adanc in piept.
-Am nevoie de ajutorul tau..ii spun dintr-o suflare.
-Ce e?ma intreaba confuz
-Trebuie sa vorbesc cu cineva..si am nevoie de suport.Ce zici?
-Sunt aici pentru tine!spune si ma saruta pe frunte.

   Dupa ce am mancat si m-am schimbat a venit la mine.Si-a lipit fruntea de a mea,tinandu-ma de mijloc,cat mai aproape de el.

-Am vorbit serios.Imi spune in soapta,cu o urma de nervozitate in glas.Nu te duce!ma roaga el strangand ochii cu putere.

-Ma duc.Ii spun eu,punandu-mi mana pe obrazul lui.O voi face,te rog..doar..sustine-ma!

-Nu te pot sustine cand te duci la o moarte sigura.Imi spune privindu-ma cu ura.M-am desprins din imbratisare aruncandu-mi mainile in aer,in semn de exasperare.Ce e?ma intreaba uimit

-Tu esti!aprope tip eu.Nu pot tine pasul cu schimbarile tale de atitudine.In secunda asta..esti dragastos si dulce..apoi ma privesti cu ura..nu pott!tip si parasesc camera.Am coborat in bucatarie si mi-am facut o cafea.La scurt timp a coborat si el cu o privire de om vinovat.S-a asezat la masa,in fata mea.Si-a pus mana pestea a mea .

-Ai dreptate.Scuze.Ar trebui sa-ti fiu alaturi,nu sa te descurajez..doar ca mi-e greu.

-E in regula.Ii spun zambindu-i.

-La ce ora plecam?ma intreaba indreptandu-se spre dulap.

-In vreo zece minute.

-Ma refer la intalnirea cu Dustin!se rasteste el

-Nu vi!Ii spun categoric.

-Ba da..vin!Am mai vorbit despre asta!

-Da..si am hotarat ca nu vi!tip eu

-Ba da ,vin!Daca nu..Spike afla tot!

-Esti imposibil!tip si tasnesc pe usa.El ma urmeaza pana la masina.Ma urc pe scaunul din dreapta,asteptand sa porneasca.

                Eram in fata usii.Priveam lemnul masiv,fiindu-mi frica sa o deschid.Stiam ca va veni momentul asta,doar ca nu asa de repede..si nu mi-am imaginat sa fie atat de greu.Am ridicat privirea spre cer."Marko..esti cu mine"mi-am spus in  gand..am dat sa bat,imediat am simtit o mana peste a mea,batand impreuna.Era Dylan,si-a lipit buzele de parul meu.Am rasuflat usurata..aveam nevoie de el..de partea mea in acest moment si ma bucur atat de mult sa il am aproape de mine acum.In fata noastra apare o femeie de vreo 40 de ani,bruneta.Mariah.Ne ofera un zambet imens.

-Buna.Spun eu emotionata.Numele meu este Joana Hills.Sunt aici in legatura cu Marko.Cand a auzit numele ochii i s-au largit la maxim.Putem sa intram?intreb politicoasa,iar aceasta ne face semn,conducandu-ne in sufragerie.Ne-am asezat pe canapea.Jeremy e acsa?intreb dupa minute de tacere

-Nu..ajunge in cateva minute.Despre ce e vorba?ma intreaba vizibil emotionata

-Mai bine il asteptam si pe el.Spun zambindu-i trist.

-Sigur.Raspunde nesigura.In scurt timp apare Jeremy..cand ma vede ochii i se largesc la maxim,fiind extrem de stanjenit.

-Oh..hey..Jo..ce se intampla?intreaba privindu-si mama confuz

-Stai jos,dragule.Ii spune aceasta.Dupa ce toata lumea era jos,privindu-ma asteptand explicatii,gura mi s-a uscat,iar cuvintele refuzau sa iasa.Mi-am luat inima in dinti,rasufland cu greu.

-Numele meu este Joana Hills..l-am cunoscut pe Marko acum cativa ani..era un prieten de-al lui Josh,unchiul meu.

-Era?intreaba Mariah confuza,iar eu confirm printr-o miscare a capului.

-Ideea e ca..am lucrat in atelierul lui pana anul trecut.Anul trecut,continui eu stapanindu-mi cu greu lacrimile.Doctorii au descoperrit ca avea cancer la plamani.Lacrimile mi-au parasit ochii,curgand,lasand urme fierbinti pana la barbie.Dylan m-a strans de mana.Ochii Mariahei erau foarte rosii si plini de lacrimi,deci nu l-a uitat,nu in totalitate.Jeremy avea o expresie indurerata..deci stia de tatal lui.Acesta a murit.Spun cu greu.Dar inainte de asta a scris niste ganduri pentru voi..si m-a rugat sa vi le aduc.Inainte sa vi le dau vreau sa stiti ca va iubit enorm..si daca nu era nevoit sa plece..nu va parasea niciodata.Ma intorc catre Mariah.Te-a iubit ca pe ochii din cap..te-a iubit atat de mult si a vrut sa te protejeze..pe tine si pe Jeremy.Apoi ma intorc catre Jeremy.A aflat ca esti la medicina..era extrem de mandru.

-Stai!De ce ai asteptat un an?ma intreaba Mariah indurerata

-Nu venam nici acum.Ii spun sincera.Insa plec din oras..si nu as fi avut cand.

       Le intind scrisorile,il iau pe Dylan de mana si plecam.Cand am inchis usa in urma noastra,am izbucnit in hohote de plans,cazand in bratele lui.

~~~~~~

          Inca putin si plecam la marea intalnire.Am facut doua ceaiuri si le-am dus in camera.Unul i l-am dat lui Dylan si unul mie.Dupa ce am baut peste jumate,Dylan incepuse cu intrebarile.

-Deci?Care e planul?

-Poi..merg acolo..il salut politicoasa si incepem sa negociem.

-Si care e partea mea?intreaba confuz.

-Poi..in cinci minute vei adormi.Ii spun ochii fiindu-mi plini de lacrimi.El a inceput sa miste capul,semn ca ameteala il cuprinsese deja.

-Ce?intreaba confuz,apoi priveste cana.M-ai drogat?ma intreaba nervos

-Te-am adormit.Ii spun zambind trist.E mai bine asa.

-Nu!Tipa el si se ridica,vrand sa ajunga in baie insa cade pe podea.

-Imi pare rau.Ii spun aplecandu-ma deasupra lui si sarutandu-l.Iti multumesc Dylan.Apoi parasesc casa.Urc pe bijuteria mea si pornesc spre pista de la sfarsitul orasului..loc ce va reprezenta si sfarsitul meu..ce ironie trista.