Just me and myself

Volumul 2~capitolul 17

Imi cer scuze daca , capitolul anterior a fost grabit sau plictisitor sau fara detalii,insa ma pot declara vinovata caci am vrut sa ajung la acest capitol..aici se vor afla secrete..intentiile unor persoane..si intregul adevar de la cap..la coada.Va fi cel mai lung capitol dintre toate si ultimul.Nu ma omorati! :) Sper ca se va ridica la asteptarile voastre si sper ca am reusit sa termin intreaga poveste intr-un mare fel :) .

Miliarde de scuze ca a durat atat de mult..Doar ca scriam ceva si nu mi se parea a fi bun..si lasam totul balta,apoi scriam altceva si stergeam si tot asa...Sper sa fi reusit sa adun doar ideile bune..

    Bucurati-va de el,savurati-l..si astept pareri..Pareri sincere.Chiar vreau sa stiu ce credeti atat despre fianal ,cat si despre intreaga idee a cartii. :) 

lectura placuta!

Jo Pov

Am coborat de pe motor,pornind cu pasi hotarati spre grupul de barbati din fata mea.Chiar daca paream atat de hoatarata si curajoasa,nu eram!Imi auzeam bataile inimii in timpane,acesta fiind singurul indiciu ce imi dovedea ca inca batea.Ajung in fata lor si punandu-mi mana in sold incep sa vorbesc hoatarata.

-Am venit aici sa vorbesc cu Dustin!Nu cu maimutele lui!Le scuip in fata,plina de dezgust.Unul dintre ei se apropie de mine,intre fetele noastre fiind o distanta de doar cinci centimetri.

-Pe aici!Spune vorbind cu precipitatii.Imi sterg fata si pornesc pe urmele lui.Era imbracat zdrenteros,abea il puteai deosebi de un cersetor ordinar.Ma conduce printr-un tunel,exact in mijlocul pistei.Apoi lasandu-ma acolo singura,lucru ce ma ingrozeste,dandu-mi un fior de neliniste.Iau guri mari de aer,pregatindu-ma pentru ce-i mai rau.Ce inseamna ce-i mai rau?Cum apare sa ma impuste,fara a ma asculta.Sau sa ma asculte si apoi sa ma impuste.Sau sa ma faca curva lui fara a respecta intelegrea.Sau,sau,sau.Sunt atat de multe posibilitati,incat capul incepe sa-mi vajaie.Dupa cateva minute de asteptare,minute care mi se pareau ore,apare Dustin insotit de doua gorile de ale lui.Zambeste larg,tinand un pistol pe langa corp.Si acum e momentul in care ma impusca! Gandesc ingrozita.

-Stai linistita,inca nu te impusc!Spune el parca citindu-mi gandurile.Repet,inca!

-Incantator ca intotdeauna!Spun eu zambind amar,dand dezamagita din cap.

-Ti-am lipsit scumpo?Intreaba ridicand din sprancene.Altfel nu inteleg de ce ai vrea sa ma vezi!

-Esti prea plin de tine!Ii scuip eu in fata,ignorand partea cu "scumpo"

-Te-a trimis Marko sa il salvezi iar?Intreaba incepand sa rada

-Marko e mort,jegule!Tip,neputand sa ma abtin.Fata lui fu strabatuta de mai multe emotii,de la mirare,la tristete.Oh!Nu te preface ca ti-ar pasa!

-Marko a fost prietenul meu!Tipa el

-Nu stiam ca iti ameninti prietenii cu moartea!

-Spune odata ce vrei!Tuna el

-Sa-mi lasi dracu prietenii in pace!Tip eu scoasa din minti.Toata acea teama dinainte disparuse ca prin minune.Nu il puteam lasa sa pretinda ca i-a pasat de Marko,asta a fost ultima picatura ce a umplut paharul.

-Te referi la Spike,scumpo?Cand il aud incep sa marai.Oh..deci despre el e vorba.Bine.Sa zicem ca sunt interesat.Ce-ai putea tu sa-mi oferi?

   Ma asteptam la intrebarea asta,deci nu ar trebui sa fiu asa mirata si totusi sunt.Ce-i pot spune?Mi-am amintit ca-mi vrei motorul?Nu pot spune asta fara sa ma aduc si pe mine in discutie,insa altfel nu ii pot salva!