Just me and myself

Volumul 3~Capitolul 1

Simt o mana ferma incolacita de mijlocul meu. O ating incet, zambetul invadandu-mi chipul. Nu as putea incurca aceasta piele fina, atingerea lui fierbinte, el este salvarea mea, ingerul meu coborat din cer pentru a ma salva din sclavia fricii si a durerii. Daca nu era el, eram moarta, in adevaratul sens al cuvantului.
Ma intorc cu fata spre Adonisul meu..ii analizez trasaturile perfecte ale fetei, nu pot crede ca este al meu! Ca acest inger imi apartine, trup si suflet.
M-a facut sa imi pese din nou, m-a facut sa iubesc din nou, iar eu l-am salvat de asemenea. Ne completam perfect, chiar daca suntem orgoliosi amandoi, incapatanati, mandri, duri, reci. Oh da! Reci ca gheata, doar ca magia dintre noi aprinde scantei de iubire.
Imi duc mana pe obrazul lui, mangaindu-l incet, nu vreau sa il trezesc, dar nu ma pot abtine. Chipul ii este invadat de un zambet ca de copil mic, lucru ce ma face sa scap un hohot de ras.
Deschide ochii, facandu-ma sa imi musc buza pe interior. Chiar daca il vad zilnic, chiar daca il privesc in fiecare minut, chiar daca il sarut si imbratisez mereu tot simt ca nu e de ajuns, tot nu ma satur de prezenta lui. Sa fie acest zeu grec alesul meu? Am EU un ales?
-Neata. Ii aud vocea ragusita, trezindu-ma din visare. Rad de propria persoana si imi ingrop fata in pieptul lui gol. De ce razi? Ma intreaba amuzat
-Nu vrei sa stii. Spun incolacindu-mi bratele in jurul lui.
-Ba da. Spune-mi. Imi ridica fata spre el, obligandu-ma sa il privesc in ochi.
-Ma intrebam cum de sunt atat de norocoasa incat sa te am. Spun zambind timid, lucru total neobisnuit pentru mine. Zambeste larg, dezvelindu-si dantura perfecta, apoi ma saruta pe frunte.
Au trecut trei luni de la moartea lui James, trei luni chinuitoare in care am plans non stop, invinuindu-ma. Inca sunt de parere ca e vina mea. A incasat glontul predestinat mie..s-a sacrificat pentru mine. De atunci,insa , nu regret faptul ca l-am omorat pe Dustin, jegul si-a meritat soarta. Insa mai sunt nopti in care mainile imi tremura si simt stropii fierbinti de sange pe fata mea, parca amintindu-mi constant ca sunt o criminala. Asa e! Asta sunt si nu stiu cat de bine e. M-am schimbat si daca nu il aveam pe Dylan langa mine sa imi aminteasca , ca nu a fost alta cale si ca, de fapt, nu e vina mea, atunci eram moarta de mult. Nu ca nu am incercat oricum sa mor, doar ca ma salva ..ori el, ori Bellamy, fratele meu, pe care l-am crezut mort timp de aproape patru ani, ca acum sa aflu ca era capul mafiei si facea trafic cu arme. Sa aflu ca el a fost, atata timp, seful lui Marko, cat inca era in viata. Ca el era "seful cel mare" caruia ii fusese dor de Marko..ca din cauza lui am fost eu tarata in cursa aceea, din cauza fratelui meu aproape am ajuns curva unui jeg, din cauza lui aproape am murit..ce familie!
De fiecare data cand ii reprosez ceva, si o fac destul de des, spune acelasi lucru.
-Aveam lucrurile sub control, nu as fi permis sa ti se intample nimic rau.
Cand il auzeam aproape izbucneam in plans. Nu mai e fratele meu! Nu e fratele pe care il stiam: protector, iubitor, prietenos..acum e exact ca Dustin: rece, dur, autoritar. Mereu am visat ca printr-o minune sa imi revad familia, insa acum ca s-a intamplat..pare mai mult un cosmar, um cosmar fara scapare.
La aspect arata ca fratele meu, insa stiu ca nu e el..e schimbat, iar ochii lui o dovedesc. Il pot citi..si nu imi place ce vad. Ura, cinism, rautate..nu asta e Bellamy al meu!
Cosmaruri, mai dese decat ar trebui. James zacand in bratele mele, mort, Dylan ranit pe jos, sangerand, iar el, fratele meu razand de mine...trist.
Imi aduc aminte acea zi ca si cum a fost ieri, atunci cand inchid ochii retraiesc momentul.
~Flash back~
Ma ridic de pe jos cu o rapiditate supra omeneasca. Ma impiedic de propriile picioare, insa imi continui drumul catre bratele fratelui meu. Ii sar la gat, nefiind capabila sa adaug alte cuvinte sau gesturi. Era viu! Fratele meu era in viata!
Il strang cu putere la pieptul meu, fiindu-mi frica. Daca ii dadeam drumul si disparea? Hohote de plans imi parasesc garlejul. James e mort..oh Doamne! Bellamy e viu...oare acesta sa fie pretul platit? Un suflet pentru altul? Incep sa tremur fara control in bratele lui puternice. Ii simt parfumul imbietor, mi-a fost atat de dor de el, dar cum e asta posibil?!
Parca simtindu-mi curiozitatile, imi ridica capul din pieptul lui si ma priveste in ochi.
-Ia-ti prietenii si hai sa va curatati. Iti explic totul imediat. Spune ca mai apoi sa imi zambeasca timid. Confirm printr-o miscare a capului, neavand puterea necesara sa vorbesc.
~End flash back~
Simt o mana mangaindu-mi obrazul, trezindu-ma din visare.
Dylan imi zambeste dulce, fiind constient ca iar gandesc prea mult. Imi plaseaza un sarut cast pe buze, apoi se ridica. La gestul lui ma incrunt vizibil. Observand, il bufneste rasul.
-Nu intarzii mult. Spune el, inca zambind. Dar am treaba cu Bellamy. Continua devenind serios. Sangele incepu sa imi clocoteasca in vene si incepusem sa simt aburi parasindu-mi urechile.
De data aceasta, Dylan, imi prinde fata intre maini si ma saruta pasional. Un sarut plin de dorinta, placere si iubire, genul meu preferat de sarut, dar imi dau seama ca o face doar sa nu ma ingrijorez si sa nu fac scandal.
-Daca faci asta, atunci ma reapuc si eu. Spun dura, cu cea mai glaciara voce, dupa ce imi trag suflul, iar el se incrunta, ochii intunecandu-i-se.
Se ridica si isi ia geaca pe el.
-Daca iesi pe usa aia..nu e cale de intoarcere. Spun vazand ca nu ma baga in seama. Se opreste pentru moment, inca stand cu spatele la mine. Tensiunea din camera era aproape palpabila si cu siguranta era sufocabila. Isi intoarce fata doar pe jumatate spre mine.
-Trebuie! Spune si pleaca.
E orgolios! Si doar pentru ca l-am amenintat a facut-o! Stie ca urasc cand pleaca cu Bellamy "la treaba"..transport de arme. Stie cat de mult urasc asta si totusi o face..pur si simplu imi face in ciuda. Ei bine, jocul asta poate fi jucat in doi!
Clipesc des pentru a-mi clarifica vederea, siroaie de lacrimi revarsandu-se pana la barbie. La dracu! Il urasc pentru ca il iubesc atat de tare. Ei bine, Dylan, vrei sa jucam? Hai sa jucam!
Nu stiu cum de reusim mereu? Ne trezim si ma gandesc la cat de fericiti suntem si cat de mult il iubesc, ca mai apoi sa ne certam, caci asta a fost! O cearta!
Imi sterg lacrimile si iau telefonul de pe noptiera. Imi simt capul greu, iar pe piept parca imi poposeste un bolovan, abea pot respira. Ii caut numarul in agenta si apelez. Dupa cateva secunde raspunde.
-Hei! S-a intamplat ceva?
-Da! Si inca cum! Tip scoasa din minti. Bellamy! Am vorbit ceva! Lasa-l in afara afacerilor tale! Ma ai deja pe mine!
-Jo, oricat de grozava te crezi, am nevoie de el.
-Bellamy! Tip, neputand sa ma opresc din tremurat. Avem o intelegere!
-Da, iar eu mi-am respectat partea mea de intelegere. Nu i-am spus ca esti in afacere, acum respecta si tu partea ta si nu te baga in treburile mele! Vocea lui era asa rece si dura, incat ma facu sa ma incrunt.
-Treburile tale sunt legate de iubitul meu! Spun cu maxilarul incordat pana la refuz, iar pe el il bufneste rasul, ceea ce ma enerveaza si mai tare.
-Chiar trebuie sa iti amintesc cine esti? Sau cine se presupune ca ai fi? Eram atat de mandru de tine. The Ghost. Rece. Dura. Extraordinara. Fara sentimente. Acum suni ca o adolescenta crizata, ingrijorata de iubitelul ei! Jo! Tipa, facandu-ma sa tresar. Nu fi asa o fetita si lasa-ma sa imi fac treaba!
A inchis. Am inchis ochii si am inceput sa numar pentru a ma calma, dar de data aceasta nu a mers.
M-am schimbat si am iesit din casa. Il urasc pe Bellamy! Il urasc pe Dylan!
M-am urcat pe bijuteria mea iubita si am dat cateva ture prin oras. Dupa ce m-am mai calmat am pornit spre Spike, trebuie sa vorbesc cu el, altfel voi exploda.

Bine v-am regasit dragilor. A trecut foarte mult timp de cand nu ne-am mai "auzit". Sper ca va place noul capitol. Astept pareri :)
In poza e Bellamy