Just me and myself

Volumul 3~Capitolul 8

Am iesit in frigul noptii fara chef de nimic, pana si cheful de viata ma parasise.

Dylan e la nenorocitul de Thatcher, iar eu, pentru a-l salva, trebuie sa fac pe dadaca.

Cum pasesc pe piste Bellamy si Spike ma asalteaza cu intrebari.

-Opriti-va! Tip eu cand cei doi vorbeau in acelasi timp, apoi ma intorc spre Spike. Opreste cursa. Asigur-o pe Diavolita ca o voi face de ras alta data. Fa-i pe toti sa dispara de aici. El confirma printr-o miscare a capului si pleaca, eu ramanand cu scumpul meu frate. Il privesc dezamagita si secata de orice putere.

-Chiar atat de rau e? Ma intreaba observand.

-Mai rau. Spun tragand aer in piept. Dar stii ce? Voi rezolva situatia. Nu il voi lasa pe Dylan sa moara, el e singurul pentru care mi-as da viata. Daca moare si el, atunci mor si eu.

-Ce planuiesti sa faci? Intreaba incruntandu-se.

-Sa imi calc inima in picioare si sa ii ofer ceea ce vrea. Spun ridicand din umeri.

-Poftim? Lui Thatcher? Aproape tipa el. Ai innebunit? Iti poate cere lucruri oribile!

-Nu stiu ce gasiti voi asa inspaimantator la el! In plus deja stiu ce vrea..si chiar daca imi este greu sunt dispusa sa accept.

Cand acela da sa mai spuna ceva suntem intrerupti de prezenta enervantei Diavolite.

-Chiar atat de frica iti este? Tipa ea razand in batjocora. Reputatia ta este extraordinara in timp ce tu esti doar un copil speriat care ar renunta la tot pentru iubitelul ei neajutorat. Nu pacalesti pe nimeni cu aceasta masca de bad girl, esti doar o fetita speriata careia ii este frica de suferinta. Si mai esti si o lasa care...

Am indurat cat am putut, insa in acel moment nu am mai rezistat si m-am napustit asupra parului ei. Am trantit-o la pamant incepand sa o lovesc cu pumnii in fata.

Cine se crede ea sa imi vorbeasca asa? Nu stie nimic!Absolut nimic!

Imi simt corpul ridicat de niste maini puternice. Iar cand privesc sursa sunt cat pe ce sa mai incep o runda de pumni.

-Stiu ca e curva ta, dar mai bine i-ai controla gura! Altfel data viitoare nu mai scapa din mainile mele! Nu cu viata! Spun impingandu-l din fata mea si pornind spre Thatcher, care se pregatea sa plece.

-Bine! Ai castigat! Fac ce vrei doar lasa-l pe Dylan sa plece! Iesi din viata lor si iti voi dresa jegul!

-Stiam ca putem sa rezolvam problema. Spune, un zambet superior invadandu-i fata

-Dar nu atat de usor. Ii arunc bomba, incruntandu-se. Hai sa facem lucrurile cum trebuie. Imi dai doua zile.. Ii dai drumul lui Dylan si ma lasi sa imi iau ramas bun de la el in felul meu, apoi imi dai adresa si se rezolva si restul lucrurilor.

-De ce as fi de acord? Eu ce castig din asta? Intreaba cu acelasi zambet ce ma calca pe nervi. Frumoasa Joana, cred ca ai incurcat rolurile. Eu nu am nevoie de nimic de la tine, tu il vrei pe Dylan liber , iar eu iti ofer aceasta oportunitate..

-Sa nu crezi ca vei scapa de mine! Il intrerup nervoasa. Poate iti voi face pe plac, insa cand te vei astepta mai putin atunci voi lovi... Si dragul meu Thatcher, sa nu crezi ca nu te voi distruge. Si ma voi bucura din plin atunci cand ma vei implora sa te las in viata, pe tine si pe toti cei pe care ii iubesti. Si in acea zi te voi face sa le privesti mortile lente si razbunarea va fi mai dulce ca oricand.

-Asta e o amenintare? Intreaba ridicand din sprancene

-Mai e nevoie sa intrebi? Scuip printre dintii inclestati si pornesc spre bijuteria mea, dar inainte sa plec ii aud vocea oprindu-ma