Just me and myself

Volumul 3-Capitolul 14

-Tom, te chem eu cand terminam aici. Ii spun facandu-i semn sa plece, apoi ma adresez vizitatorului meu. Ia loc. Dupa ce se aseaza, continui. Carui fapt datorez onoarea?

-Legatura dintre noi s-a rupt brusc. Am vrut sa vad daca inca mai esti in viata. Spune coltul drept al gurii ridicandu-i-se  subit. Am auzit de tragica moarte a fratelui tau si am zis sa iti fac o vizita. Sper ca nu deranjez.

-Nu deranjezi. Am crezut ca nu ti-ai primit transportul sau ca a fost vreo problema.

Dupa o lunga pauza in care nu eram sigura daca ar trebui sa sparg tacerea sau nu, am continuat.

-Nu mai bine lasam noi politeturile la o parte? Intreb zambind fals.

-Credeam ca nu mai intrebi! Spune el incepand sa rada. Ultima oara cand m-ai vizitat aproape mi-ai golit barul, cred ca e randul meu. Spune ridicandu-se si ducandu-se spre barul meu. 

Ultima oara cand l-am vizitat pe Thatcher aveam chef de probleme si de baut si chiar mi-a placut barul lui asa ca mi-am facut si eu unul.
S-a servit cu un pahar din cel mai bun Jack Daniels pe care il aveam, apoi s-a asezat pe scaunul din fata mea.

-Deci doar ti-era dor de mine? Intreb eu sceptica

-Asta ar fi unu dintre motive. Mi-ai cam atentia frumoasa Joana, inca de cand m-ai facut sa nu te omor, acum, am aflat ca ti-ai omorat fratele si i-ai luat tronul. Scapa un hohot de ras. Esti plina de surprize si extrem de imprevizibila. Dupa o pauza in care isi da bautura peste cap, continua privindu-ma insistent. Acum, exista o fisura in toate astea..Cum de tu, The Ghost, Joana Hills, care acum detine un intreg imperiu, care e stapana peste atatea afaceri, cum de tu, frumoasa Joana, ti-ai lasat iubitul sa vina si sa lucreze pentru mine, cand putea domni langa tine? Asta nu pot intelege.

-Nu e nimic de inteles. Spun cu venin in voce. A fost doar alegerea lui. Nici nu m-a anuntat cand a plecat..am gasit azi un bilet de la el. Nu e ca si cum mi-a dat de ales.

-Pare ca ai nevoie de o bautura. Spune el ridicandu-se si aducand o sticla pe biroul ce ne despartea. Si-a pus el un pahar, apoi mie unul. Zambetul lui superior domnea in incapere fiind singurul prezent, fata mea era impietrita. Nu puteam dezvalui nici o emotie fara a trada durerea provocata de plecarea lui Dylan.

-Thatcher.. Spun eu dandu-ma batuta. Spune-mi doar ce vrei..Chiar nu am timp si chef de jocurile tale. La auzul cuvintelor mele s-a incruntat.

-Dar frumoasa Joana..ma dezamagesti. Spune el ridicandu-si mainile in aer putin nervos. Asta era cel mai interesant lucru la tine..spiritul tau ludic, privirea plina de amuzament si mister..acum arati doar ca o sefa suparata pe viata. Esti tanara, plina de viata si adrenalina..sau macar asta erai, cand te-am vazut ultima oara, cand indreptai arma spre fata mea. Dupa o pauza in care a dat un alt pahar peste cap a continuat. Probabil, acum, daca iti dau o arma, nici nu vei stii sa o folosesti.

Acum era momentul meu sa fiu nervoasa. Am ridicat privirea spre el imaginandu-mi milioane de feluri in care l-as putea omori, acest lucru aducandu-mi un mic zambet pe fata, aproape nedectetabil, dar el il vazuse.

-Haide. Spune el entuziasmat ca un copil mic. Spune-mi la ce te-ai gandit in momentul asta! Ii puteam citi dorinta in ochi, asadar mi-am scos arma pe birou si am dat bautura peste cap. El s-a aratat suspicios de multumit de actiunile mele.

-Vrei sa stii la ce m-am gandit? Il intreb ridicand o spranceana. Mi-am imaginat ca ma ridic de la biroul asta, am mers pana la peretele din spatele tau. Ii spun aratandu-i in directia aia, spre sabia preferata a fratelui meu, pe care din nu stiu ce motiv inca o pastrasem acolo.De fapt nu schimbasem prea multe in biroul asta..pur si simplu mi-a placut cum arata. Am luat acea frumoasa unealta si ti-am infipt-o in gura, iesind prin ceafa ta. Apoi , am scos-o incet si am asezat-o la locul ei, imbibata in sange prospat, sa ma pot bucura de priveliste in fiecare zi.

Deloc mirat, acesta imi face semn sa continui, savurandu-si bautura.

-Ce altceva ai face? Intreaba si zambetul acela stramb ii poposeste in coltul gurii. In ce alt mod m-ai ucide? Ochii lui straluceau plini de un intuneric ce imi dadeau fiori. Omul asta era bolnav, mai bolnav decat ultima oara cand il vazusem. Acum ma luptam in gand..sa ii spun un alt mod in care mi-ar face placere sa il ucid?Sa ii hranesc dorinta ciudata pentru moarte sau pur si simplu sa il zbor din biroul meu? In acel moment mi-am amintit afirmatia lui : "acum daca iti dau o arma, nici nu vei stii sa o folosesti". Un foc ciudat s-a aprins inauntrul meu, facandu-ma sa vreau sa ma ridic si sa ma duc la el, sa il trantesc si mai adanc in scaunul pe care statea atat de relaxat si sa imi infig degetele in ochii lui, scotandu-i afara, aruncandu-i pe podeaua, ca mai apoi sa ii calc in picioare pe ritmul dulce al tipetelor de durere ce mi-ar fi mangaiat auzul.

Strang cu putere din ochi, apoi ridic arma de pe birou si trag spre el, tintand pe langa ureche, doar zgariindu-l putin.

-Iesi afara din biroul meu! Spun fara sa il privesc, dar imi dau seama ca nu se misca din loc. Nu ma face sa repet, caci data viitoare glontul iti va trece prin frunte. Vazand ca el continua sa ma sfideze, imi ridic nervoasa privirea si il vad zambind. Ce e asa amuzant? il intreb printre dintii inclestati.

-O vad in privirea ta...te-am provocat sa-ti redescoperi partea intunecata, adanc ingropata in spatele mintii tale.Dar, Joana, partea aia e inca acolo, nu a disparut doar pentru ca te-ai indragostit de cateva ori sau ai persoane la care tii. Partea aia te va bantui toata viata si iti va da cosmaruri. Deja ai activat aceasta parte..nu va disparea pur si simplu doar pentru ca asa iti doresti si in ciuda tuturor incercarilor tale acea parte va iesi victorioasa, te va acapara si te va elibera, vei deveni..

-Mai bine taci. Ii raspund eu rece. Nu stii nimic nici despre mine si nici despre asa numita mea parte intunecata.

-Stiu mai multe decat crezi. Spune el sorbind incet din pahar. Si crede-ma, frumoasa Joana, ca daca nu aveam dreptate nu erai deranjata de asta. Nici un om sanatos nu isi poate ucide singura familie, nu atat de simplu cum ti-ai ucis tu fratele. Nici o persoana sanatoasa nu ar rezista sa fie inconjurata de lucruri ce ii amintesc de acea crima, iar tu ai preluat afacerea, biroul, viata fratelui tau. Esti bolnava, draga mea, dar este in regula, cu totii suntem bolnavi, insa doar putini o descopera.

-Nu ma amesteca in aceasi oala cu tine. Spun simtind ca explodez, iar el scapa un scurt hohot de ras.

-Nu sunt doar eu acolo, scumpo. Si dragul tau iubit e pe langa mine. Ce crezi ca face el in folosul meu? Spala vase? Ma intreaba sarcastic. E un asasin cu sange rece si nu l-am vazut pana acum mai bucuros si mai viu de atat. El si-a imbratisat boala si e impacat cu ea..cred ca e timpul sa o faci si tu.

-Nu te voi ruga si a treia oara sa iesi din biroul meu, asa ca mai bine fa-o acum, cat mai poti,Thatcher. Spun strangand atat de tare arma, incat degetele mi se facusera albe.

-Fie. Spune el ridicandu-se. Dar vei veni singura la mine cand iti vei da seama ca am dreptate.

-Nici moarta. Spun taios iar el confirma printr-o miscare a capului.

-Intr-un fel vei fi moarta, frumoasa Joana, dar nu ai fi singura in situatia asta care vine la mine, deci fii fara grija.

Si cu asta a parasit incaperea, lasandu-ma fierband in propriile sucuri. M-am ridicat de pe scaun daramand totul in jurul meu. Am deschis usa trantind-o de perete, pe hol astepta Tom, probabil sa il chem si sa terminam discutia, dar nu mai aveam starea necesara. Am trecut nervoasa pe langa el, oprindu-ma in camera de antrenament. Nu am parasit acea incapere pana a doua zi dimineata, cand pumnii deja imi sangerau din cauza loviturilor primite de sacul de box.

Bellamy a spus ca nebunia e normala.

Thatcher a spus ca sunt bolnava.

Dylan a luat-o deja pe drumul asta.

Oare cei trei au dreptate? Sa ma incred intr-un om mort, un nebun si in persoana pe care o credeam iubirea vietii mele?