Just me and myself

Capitolul 18

  Imi cer miliarde de scuze..nu am mai scris de mult,insa inspiratia mea a fost…egala cu 0..oricum si capitolul asta e cam slabut,dar promit ca ma revansez.

    Zilele treceau atat de greu..trei zile de la accident,trei zile de cand ea zace pe un pat minuscul de spital..trei zile in care James isi pune tot felul de intrebari..trei zile de tortura.

     Marko isi petrece majoritatea timpului la atelier,asta cand nu e in spital,ori la chimioterapie,ori la Jo in salon incercand sa il mai scoata pe James de acolo.Astazi adusese cu el un buchet de trandafiri albi.A intrat in salon si i-a pus pe dulapiorul de langa patul ei.

    -Stii ca ,de fapt,ea nu stie ca i-ai adus flori,nu?intreaba James neluandu-si privirea din cartea pe care o citea stand tolanit pe singurul fotoliu din salon.

   -Are nevoie de oxigen!spune Marko detasat

  -Il primeste de la aparate..continua James sa vorbeasca cu tristete in glas

-Ei bine..nu e la fel.Dupa minute de tacere..o tacere dureros de stanjenitoare,Marko continua sa vorbeasca.Tu..cum mai te simti?

-Ca dracu..e putin spus.Ce ma fac?Ce ma fac daca nu se trezeste?Trebuie sa afle cat de mult o iubesc..nu..nu cred ca as rezista daca s-ar duce,Marko..nu as putea!

-Nu se va duce nicaieri..stai linistit!Fata asta e in stare sa pacaleasca moartea..crede-ma!Nu-i asa kiddo?intreaba el uitandu-se spre ea,insa neprimind nici un raspuns.Ei bine,continua el,si tacerea e un raspuns.Ce mai spun doctorii?

-Aceleasi cacaturi intruna!Ca acum ea trebuie sa lupte..dar daca nu va vrea sa lupte?Ha?Daca va crede ca viata asta nu merita sa fie traita?Era devastata de aflarea vestii ..daca decide ca e mai simplu sa scape?Daca renunta?

-Nu o va face..

-Si daca o face?il intrerupe James sarind de pe scaun.Stii cat de dor mi-e de sarcasmul ei?De ironia,rautata ei?Mi-as da o zi din viata sa ii aud glumele rautacioase chiar acum!Daca nu o voi mai auzi niciodata..daca..

-Tu crezi ca doar tie ti-e greu?!De cand o stii tu?!Crede-ma nu o stii ca mine!Tipa Marko exasperat.Cum ai tupeul sa dramatizezi atat?Nu ai fost langa ea cand a avut nevoie de tine!Nu ai fost langa ea cand suferea cel mai mult..cand si-a pierdut parintii..cand si-a pierdut fratele…dar ghici cine a fost!Eu!Si daca tu te simti asa..eu cum ar trebui sa ma simt?Ha!?Durerea pe care o simti tu..e nimic pe langa ce simt eu!Si crede-ma!O cunosc pe pustoaica..ca pe propria palma..nu va renunta la lupta…va face ambitie..ii va face in ciuda mortii si se va trezi!Stii de ce?Pentru ca o luptatoare ca ea..niciodata nu va renunta..nu fara lupta!

    James ramasese mut..Marko avea dreptate..

Jo POV

    Simt durere in tot corpul..si nu ma pot misca..nici macar nu pot deschide ochii.Aceasta agonie in care ma aflu destrama toate convingerile pe care le-am avut.Credeam ca atunci cand mori ajungi intr-un loc mai bun..ca ajungi in rai,dar se pare ca raiul nu e pentru mine..asta arata mai mult ca un iad.Se simte ca un iad..si daca nu as auzi murmureli in jurul meu as fi convinsa ca sunt moarta,dar se pare ca sunt inca in viata..oare pentru cat timp?Si cand voi muri ce se va intampla?Clar in rai nu ajung..asadar,iadul ma asteapta.Totusi,as vrea sa imi pot lua ramas bun de la Marko..de la Josh..de la Niklaus..si de la James..Oh Doamne!I-am facut o promisiune!I-am promis ca ne vom vedea la atelier!As vrea sa imi pot tine promisiunea,dar nu cred ca voi putea.Si Marko..si lui i-am promis ceva..acum mult timp.Dupa accidentul parintilor mei.

   Eram atat de nervoasa si indurerata..Atelierul aflandu-se intr-o zona nu tocmai buna am gasit pe cineva care sa imi dea niste marfa sa ma faca sa scap de durere pentru un timp.Marko m-a prins drogandu-ma si ca un om anormal,ce era si inca e,a luat si el un fum si s-a asezat langa mine.

-Ce faci pustoaico?m-a intrebat zambind

-Se pare ca acum ma droghez cu seful..

-Oh..termina cu faza cu seful!Spune-mi Marko!

-Ok..i-am spus si am mai tras un fum

-Mi-a spus Josh..de parintii tai.Imi pare rau..spune mai mult in soapta

-Da..si mie..

-Uite..stiu ca probabil nu ma cunosti si asta iti da nesiguranta,dar vreau sa imi promiti ceva,bine?

-Sa te vad!ii zic mai mult in gluma

-Promite-mi ca nu vei renunta niciodata fara lupta!Niciodata!atunci m-a bufnit rasul.Adica de ce m-ar pune sa ii promit asa ceva?Dar a continuat.Uite..am fost arestat de doua ori pentru trafic de arme..si era sa imi pierd viata de prea multe ori…asa am realizat ca rahatul asta de viata e scurt..si trebuie sa traiesti cat de mult poti si sa faci ce iti place…si mai ales sa lupti!

   Seriozitatea din glasul lui..m-a facut sa spun cuvantul magic „Promit”.A incuviintat zambind si s-a ridicat lasandu-ma sa ma gandesc la ce a zis..si m-am gandit..avea mare dreptate.Asta voi face si acum,voi lupta..de ce?Pentru ca am facut o promisiune!Daca doare sa lupti?Doare ca dracu!Dar agonia din timpul luptei este compensata de placerea victoriei..si ce e mai frumos decat sa fi un miracol medical?Sau sa vezi zambetele de pe fetele celor dragi?Sau sa mai vezi soarele inca o data..sa simti ploaia pe pielea ta..si adierea vantului in plete?.Sa te urci pe motocicleta si sa pleci departe de lucrurile care iti fac rau?Da!Exact asta voi face!Deschid ochii,supravietuiesc inca putin..pana imi ingop cel mai bun prieten,pe omul care m-a inteles mereu..apoi ma urc pe motor si plec..plec departe de agonia amintirilor cu el..de ce as vrea sa raman aici..unde fiecare imagine imi aminteste de el?

   Dar va trebui sa o iau cu inceputul..intai sa deschid ochii!