Just me and myself

Volumul 3~Capitolul 3

M-am asezat pe fotoliul paralel lui. S-a ridicat, indreptandu-se lent spre acel bar plin de delicatese, intorcandu-se cu doua pahare ce contineau un lichid maroniu. Mi-a dat mie unul apoi si-a reluat locul.

Am inceput sa privesc putin prin jur. Doi barbati imbracati in costume negre stateau la iesire, iar altii doi in camera. Dar ce se crede omul asta? Presedintele Statelor Unite? Undeva intr-un colt al camerei erau asezate niste cutii metalice, iar curiozitatea m-a cuprins imediat. Mi-am intors atentia catre acele marionete ale lui. Puteam vedea armele "ascuse" in spatele sacourilor.

Iau o gura din raiul lichid si fara sa vreau inchid ochii si oftez de placere. Cea mai buna bautura pe care am baut-o vreodata!

Dupa ce ies din visare dau sa il analizez pe barbatul din fata mea si il gasesc holbandu-se la mine. Iau alta gura din paharul meu apoi il pun pe masa.

-Nu joci corect!Spun eu deodata, iar barbatul se incrunta nestiind despre ce vorbesc. Noi nu avem arme. Continui eu scotandu-l din ceata. Iar voi aveti..si inca multe.

-Stai linistita, nu va fi nevoie de arme! Spune dand pe gat intreaga bautura.

Dupa alte minute de tacere, in care el ma privea insistent, am spart eu gheata.

-Scuza-ma ca intreb, dar ce anume asteptam? Am venit aici sa facem afaceri, nu sa fiu privita de un ciudat nesigur pe propria persoana! Imediat acesta incepu sa rada. Era un ras bolnav, care imi amintea de un alt om nebun : Dustin. Acelasi ras de om psihopat, cinic, tulburat.

-Ce te face sa zici ca sunt nesigur pe propria persoana? Intreaba stergandu-si lacrimile nou formate.

-In camera asta suntem opt persoane, printre care patru sunt aici sa te apere. Adica stiu ca par foarte periculoasa, dar nici chiar asa!

-Il asteptam pe Bellamy, nu pe tine. Spune el , iar dupa o pauza adauga soptit. Ghost.

-Deci ma cunosti?! Concluzionez mai mult sub forma unei intrebari.

-Cine nu o face? Intreaba razand. I-ai sucit mintile terorii soselelor, l-ai pocnit pe Dracusor, ai fost mana dreapta a lui Marko, ai reparat si imbunatatit motorul lui Hell si , deasupra tuturor, esti surioara lui Bellamy. Am uitat ceva? Intreaba el mai in gluma.

-Da!Sunt iubita lui Dylan, mana dreapta a lui Bellamy...

-Si fratele lui Spike! Ma intrerupe el, iar eu confirm printr-o miscare a capului. Chiar esti o vedeta si abea asteptam sa te cunosc in persoana. Ma asteptam sa ne vedem Sambata, dar cu cat mai repede, cu atat mai bine.

-Sambata? Intreb confuza.

-Marea petrecere. Nu te-a anuntat Bellamy? Nu te va duce iubitelul tau? Ma ia el in ras, iar eu incep sa ma enervez.

-Am venit aici sa discutam ultimele tendinte in moda? Intreb eu punandu-mi masca inexpresiva si ridicand o spranceana. Sau sa facem afaceri?

-Nerabdatoare! Spune el ridicandu-se si oftand. Bine. Afaceri. Ai adus armele?

-Nu. Spun eu lugind "u". Ma gandeam doar sa te vizitez Thatcher! Spun eu sarcastica.
Incepe sa rada entuziastic si sa aplaude, totodata miscand capul in semn ca "nu". M-am incruntat cand l-am vazut cum reactioneaza. Pare a fi nebun si spun asta in modul cel mai serios.
Se duce in cel mai departat colt al camerei si se intoarce cu o valiza mare, gri.
-Scutter. Ia doi oameni si verificati armele. Spune el, iar unul din maimutele lui pleaca din camera, apoi se intoarce spre mine. Daca totul e bine incheiem afacerea.
-Nu te grabi! Spun eu serioasa. Stanley vezi sa nu faca vreo scamatorie!
Stanley da sa paraseasca camera, insa cealalta maimuta il opreste. Ma incrunt, intorcandu-mi atentia spre Thatcher. Zambesc fortat, vorbind printre dinti inclestati pana la refuz.
-Spune-i marionetei tale sa il lase sa treaca. Afacerea va fi facuta cu oamenii mei de fata. Nu am chef sa fiu pacalita.
Sta cateva secunde, se gandeste, apoi aruncandu-si mainile in aer striga amuzat.
-De ce nu!? Lasa-l sa treaca!
Cu astea fiind spuse Stanley paraseste camera. Acest barbat, Thatcher, este cea mai ciudata persoana pe care am intalnit-o. Are apucaturi si reactii de copil mic si , totusi , se spune ca e foarte periculos.
Nu stiu ce sa mai cred!
Telefonul incepu imi sune in buzunar. Il scot, iar vazand ca e Dylan il bag la loc, respingandu-i apelul. Nu e ca nu as vrea sa vorbesc cu el, dar sunt in mijlocul unei intelegeri, pentru numele lui Dumnezeu! Probabil i-a spus Bellamy ca am venit aici. Dulce razbunare! Sa isi faca si el griji asa cum imi fac eu de fiecare data cand pleaca cu scumpul meu frate.
Telefonul suna iar si iar si iar.
-Raspunde-i saracului baiat. Probabil isi face griji pentru tine! Spune Thatcher si se ridica, indreptandu-se spre "barul magic".
-Da? Raspund eu calma
-Jo!? De ce dracu nu raspunzi la telefon? Intreaba pe un ton rece si dur.
-Cred ca stim amandoi de ce. Raspund fara emotie in glas. Daca asa vrea el sa facem lucrurile , atunci bine! Hai sa fim reci!
-Inca negociati? Intreaba simplu
-Da! Si ma cam tii din treaba! Spun dura. Ne gandeam dupa sa ne ducem la pranz impreuna, dar inca negociem!
La spusele mele Thatcher se indreapta spre mine zambaret.
-Nici sa nu glumesti cu asta! Se rasteste Dylan
-Cine a zis ceva de glume? Intreb chicotond.
Thacher intinde mana dupa telefon , iar eu ridicand din umeri nepasatoare i-l dau.
-Dylan? Intreaba barbatul din fata mea. E o placere sa vorbesc cu tine. Urma o pauza ce imi facu pielea de gaina, apoi camera fu umpluta de rasul bolnav al acestui barbat. Esti tare amuzant! Spune acesta. Nu, defapt frumoasa Joana a fost de acord sa ma insoteasca la petrecerea de Sambata. No no! Lasa-ma sa termin! S-a gandit ca daca tot nu vrei sa o duci tu, eu voi fi partenerul perfect! Spune, apoi incepe sa rada. Calmeaza-te! Adauga Thatcher zambaret. Asteapta putin! Spune el lipindu-si telefonul de umar. Isi intoarce atentia spre usa, unde stateau Scutter si Stanley, unul dintre ei era inexpresiv, in timp ce celalalt arata ingrozit si foarte ingrijorat. Da! Stanley era cel terifiat!
-Domnule, avem o problema! Spune maimutoiul. Thatcher duce telefonul la ureche.
-Dylan baiete, calmeaza-te! Tocmai am aflat ca este o problema cu marfa, s-ar putea sa nu iti mai vezi iubitica! Spune inchizand apelul si aruncandu-mi telefonul. Care e problema? Intreaba apoi, devenind inexpresiv.
-Lipseste Little Jonny! Spune robotelul. Atunci Thatcher se intoarce spre mine, impreunandu-si mainile.
-Stii ce inseamna asta? Ma intreaba nervos.
-Nu! Raspund zambareata. Ce ar fi sa imi explici? Spun eu lasandu-mi capul intr-o parte, apoi golindu-mi paharul. Ridic recipientul gol si rostesc dur. Scutter! Serveste-ma cu ceva tare!
Fara sa isi mute privirea de la mine, Thatcher ii face semn marionetei sa execute.
Dupa ce mi-am primit bautura, m-am facut comoda.
-Astept! Spun simplu
-La ultimul incident de genul am ucis treizeci de persoane, trimitand familiei mici trofee, capete, maini, degete, ochi. Si atunci lipsea o simpla arma, ei bine, acum e si mai si! Little Jonny e cea mai puternica dintre toate, chiar daca nu pare si ..
-Dar suntem decat trei in aceasta camera si doi afara. Nu ai ce ucide! Spun ridicand din umeri, sorbind din bautura intepatoare.
-Dar aceste cinci persoane au familii, prieteni, cunostiinte. Gasesc ce sa ucid! Face o pauza, apoi adauga. Si ce pacat! Ar fi fost atat de amuzant sa il facem gelos pe micul Dylan!
In secunda urmatoare scoate un pistol de nicaieri, papusile lui urmandu-i exemplul. Il indreapta spre mine.
-O ultima dorinta? Intreaba rastit.