Just me and myself

Volumul 3~Capitolul 2

-Nu! Nu! Nu! Tip eu pentru a mia oara. Ti-am zis in seara asta, atunci in seara asta sa fie!
Imi trec mana prin par nervoasa, simt ca voi exploda. E chiar atat de greu de inteles? Imi intorc fata spre el, privindu-l cu ura.
-Spike! In seara asta! Spun cu maxilarul incordat la maxim.
-Bine! Spune el inchizand ochii, parca facand niste calcule in cap. Ce zici de ora..8? Intreaba dupa o pauza.
-Perfect! Ma ocup eu de securitate! Adu-i pe cei mai buni! Spun si ma intorc spre iesire pornid cu pasi siguri.
-Ce e cu tine? Ma intrerupe vocea lui Spike. Atunci ma opresc, inca cu spatele la el, si zambesc doar pentru mine. Stiam ce vrea sa zica. O stiam atat de bine! In ultimul timp am fost un dezastru umblator si acum, de odata, sunt sigura pe mine si 'Jo' din nou!
-Am revenit! Spun zambind larg si plec, lasandu-l uimit in urma mea. Aud un oftat zgomotos, iar atunci cand ma intorc sa ies pe usa il vad trecandu-si mainile prin par, nervos. Asta va fi amuzant!
Ma urc pe frumusetea mea si plec spre 'sediul' fratelui meu, asta insemand pista de la sfarsitul orasului, locul ce mi-a schimbat viata complet. Atatea amintiri neplacute in locul acesta. Imi iau inima in dinti si cobor de pe motor mergand cu pasi siguri si apasati.
Ma indrept spre Bob si Stanley, mana dreapta si mana stanga a lui Bellamy. Ma opresc in fata lor, privindu-i amanuntit, scanandu-i din priviri. Imi mut greutatea corpului de pe un picior pe altul, inca analizandu-i. Fetelelor erau uimite..si curioase. Probabil se intreabau ce vreau de la ei si care e problema mea.
-Baieti, avem treaba! Sparg eu gheata, iar ei se incrunta. Stiti transportul catre tipul ala bogat din Boston? Ii intreb ridicand din sprancene, iar cei doi confirma prin miscari ale capului. Daca il stiti atunci echipati-va! Mergem acum! Spun pe un ton dur, fata devenindu-mi serioasa.
-Dar sefu' a zis.. Incepe Bob, iar eu i-o tai.
-Sefu e fratele meu! Prin urmare si eu sunt sefa! Spun nervoasa, ridicand tonul.
-Dar.. Incepe si Stanley
-Acum! Spun indreptand arma spre cei doi, facandu-i sa se dea cu un pas in spate si sa ridice mainile in aer. Adunati echipa si incarcati marfa. Spun plecand spre masina. Grabiti-va! Strig fluturand arma in aer.
In mai putin de zece minute toata lumea era gata. Armele erau la locul lor, in dubite mult prea evidente. Nu imi inteleg fratele. Aceste masini parca striga : "transport de arme!", tot ce lipseste e cate un semn mare cu acest mesaj. Asa de prosti! Dau din cap dezamagita.
Scot capul pe geamul masini.
-Stanley! Mergi cu mine! Strig la el facandu-i semn spre scaunul din dreapta, iar el confirma si se urca. Baieti! Ma urmati! Le spun celor doi soferi. Daca sunteti prinsi impuscati-va in cap, ca de nu, va veti dori sa o fi facut.
Accelerez la maxim si pornesc, motorul masinii incepand sa toarca nervos. Zambesc larg. Ce dor mi-a fost de acest sentiment ce-mi creste in piept. Of Jo! Bine ai revenit!
Ii arunc telefonul in poala lui Stanley.
-Apeleaza-ti seful! Ii ordon, neluandu-mi privirea de la drum. A executat ordinul, dand pe speaker.
-Jo! Ii aud vocea fratelui meu, nervos, scos din minti. Imi poti explica de ce mi-ai luat cei mai buni oameni si ai plecat cu arme?
-Oo! Bellamy! Eu fac foarte bine, multumesc de intrebare. Tu cum esti? Intreb chicotind.
-Jo! Asculta-ma bine...
-Nu! Il intrerup eu nervoasa. Tu asculta-ma bine. Te-ai pus cu cine nu trebuia! Jo s-a intors scumpule si e in forma. Te voi face sa regreti ca nu m-ai ascultat si ca m-ai luat in ras.
-Unde te duci cu armele? Intreaba ignorandu-mi discursul.
-Off! Mereu ignorant! Ne intalnim cu tipul ala Thatcher..
-Ce?! Tipa el intrerupandu-ma. Jo! Nu stii in ce te bagi! Daca armele nu sunt in regula si transportul nu iese bine va va decapita pe toti! Spune el mai mult tipand. Am inceput sa rad, simtindu-i nervozitatea din glas.
-Uau! Poate data viitoare ma vei asculta fratioare! Trebuie sa plec. M-am plictisit de conversatia asta. Transmite-i salutari lui Dylan!
Spun si ii fac semn lui Stanley sa inchida, acesta ascultand intrutotul.
Asta e razbunarea mea speciala pentru scumpul Dylan, daca el se joaca cu nervii mei, ii voi arata ca si eu ma pot juca cu ai lui. Iar eu am experienta cand vine vorba de genul acesta de lucruri.
Urme de teama incepusera sa mi se strecoare in corp, acest lucru transmitandu-mi fiori reci pe sira spinarii. Ce dor mi-era de asta!
Am oprit masinile in fata unui depozit ce parea parasit de zeci de ani, credeam ca tipul asta e un afacerist bogat, nu inteleg de ce ar alege un loc asa de..banal. E atat de cliseic.
Am coborat din masina cu Stanley pe urme. Acel sentiment de nesiguranta continua sa imi creasca in piept, parca imi era dor de acest pericol. E bine sa iti revii din "visare".
Pornesc cu pasi siguri spre usile metalice, imense ale depozitului. Se spune ca tipul e periculos, sa vedem ce poate!
Usile imi sunt deschise de catre Stanley si Bob. Pornesc in fata lor cu pasi siguri si apasati, chiar daca acea senzatie din piept nu se micsorase.
Ajungem in fata unei usi, unde suntem opriti de doua gorile. Ii privesc incruntandu-ma, apoi aud o voce din departare.
-Lasati armele pe masa. Niciodata nu poti fi prea precaut. Era o voce groasa, dura, dar totusi parea sexi, intr-un mod ciudat.
Mi-am dat ochii peste cap, facandu-le semn celor doi sa faca la fel. Usile s-au deschis dezvaluind cel mai neasteptat lucru.
Parca intrasem intr-o lume noua. Camera era vopsita in alb si negru, mobilata perfect, pana la cel mai mic detaliu. Intr-un colt al camerei era un raft cu bauturi, aratau care mai de care mai gustoase, iar in alta parte a camerei, pe o canapea imensa statea un barbat, care arata, de asemenea, apetisant.