Just me and myself

Volumul 3~Capitolul 5

Jo Pov

-O ultima dorinta? Intreaba el rastit. Eu doar il privesc fara expresie, ca apoi sa ma bufneasca rasul.

-Nu crezi ca ne grabim? Intreb eu printre hohote. Imi primesc priviri pline de mirare, iar Stanley ma privea si putin speriat. Proabil credea ca vom muri amandoi curand.

Ma apropii cu pasi marunti de acest barbat care ma ameninta cu arma. Hmm..asa maniere.

-Domnule Thatcher. Incep eu. Sunt aici in calitate de musafir, asa va tratati toti oaspetii? Intreb luandu-i arma din mana, inainte sa poata macar actiona in vreun fel.

Clipeste des lasand capul intr-o parte, iar eu ma indrept hotarata spre barul magic. Trebuie sa ne facem si noi unu ca asta! O voi rezolva cand ajung acasa! Imi pun putin Wiskey si imi reiau locul pe canapea, asezandu-ma picior peste picior. Ii fac semn sa stea jos, iar acesta o face, vizibil nervos.

-Vrei sa imi explici ce dracu e cu atitudinea asta? Se rasteste el la mine. Esti macar constienta de gravitatea faptei? Intreaba mijind ochii la mine.

-Foarte. Raspund eu simplu terminandu-mi bautura. Insa, domnule Thatcher, aveti nevoie de mine, caci doar eu stiu unde se afla arma dumneavoastra mult dorita. Asadar, cum dumneavoastra o vreti atat de tare, nu ma puteti omori. Dupa o pauza adaug razand. Nici nu cred ca vreti sa o faceti. Mi-ati promis o petrecere Sambata, totusi.

-Draga Joana, nu am dispozitia necesara pentru glumele sau jocurile tale, asa ca te sfatuiesc sa imi dai dracu o data arma aia si sa incheiem afacerea, scapand unul de altul. Spune cu maxilarul incordat. Sau as putea sa te omor! Adauga apoi, ridicand din umeri. Nu stiu ce va fi.

-Daca ai stii de cate ori am fost amenintata ca voi fi ucisa! Spun eu incepand sa rad. Si de cate ori am fost atat de aproape de moarte! Adaug golindu-mi paharul. Dar stii ce ma mira? Intreb ridicand din sprancene. Uita-te la mine! Strig eu. Sunt in viata!

Ma ridic umplandu-mi paharul din nou, o stare de euforie cuprinzandu-ma. Poate ar trebui sa o iau mai usor, dar chiar sunt delicioase!

Ma reintorc la locul meu, de aceasta data luand sticla cu mine si asezand-o pe masuta din fata mea.

Parca acest barbat trebuia sa fie periculos si dur si bla bla bla, dar vad doar un alt barbat ce poate fi pus cu botul pe labe in trei timpi si doua miscari, chiar daca privirea lui ma sfasie in acest moment.

-Sa inteleg ca invitatia de Sambata e anulata? Intreb largind ochii.

Acesta se ridica nervos, napustindu-se asupra mea, cuprinzandu-mi gatul cu ambele maini si strangand ca un psihopat, facandu-ma sa scap paharul. La dracu, chiar era bun!

Puterea de a respira parea imposibila, simtind ca plamanii imi vor exploda. Privirea mi se incetosa, dar ma fortez sa nu scap niciun sunet.

Largeste stramsoarea pentru scurt timp, lipindu-si fata de parul meu.

-M-am saturat de jocurile tale. Imi sopteste printre dinti. Imi vreau arma si o vreau acum! Adauga dandu-mi drumul si ridicandu-se de pe mine.

Incep sa tusesc luand guri mari de aer. Nenorocitul!

Dupa ce ma calmez si ma bucur din plin de oxigen, ridic sticla band direct din ea.

-Asa te porti tu cu o domnisoara? Intreb luandu-l in ras. Bine. Iti dau nenorocita de arma. Adaug plictisita, apoi adaug dupa o pauza. Daca.. Si las propozitia in aer.

-Daca? Intreaba el scos din minti.

-Daca imi faci o mica favoare. Spun zambind smechereste.

Se apropie de mine cu pasi mici si imi smulge sticla din mana, luand o gura mare, apoi incepe sa rada copios.

-Chiar crezi ca esti in pozitia sa imi ceri ceva? Intreaba stergandu-si lacrimile.

Cand il aud fata imi este umpluta de dezgust si ma incrunt. E clar , omul are o mare problema la mansarda. Ii voi da arma si voi scapa de el odata pentru totdeauna.

Ma ridic si ma indrept spre oglinda imensa de pe perete. Ma analizez putin, zambind. Port ca deobicei un tricou larg, negru, o pereche de skinny jeans, tot negrii, in zona genunchilor fiind taiati si o pereche de bocanci cu doua marimi mai mari, militaresti. Machiajul strident, ca altfel nu se poate si parul desprins, ce arata putin cam ciufulit. Las capul intr-o parte zambind, cand ii vad nervozitatea lui Thatcher.
-Oricat de mult imi place compania ta. Incepe el. Si imi place sa te privesc admirandu-te in oglinda, frumoasa Joana, e ultima oara cand iti cer cu frumosul. Da-mi arma!
-Of bine! Spun aruncandu-mi mainile in aer. Si eu care credeam ca esti amuzant!
Ma aplec, neindoindu-mi genunchii, fiind inca cu spatele la el si scot micul pistol din gheata dreapta, primindu-mi priviri socate din partea tuturor.

-Aici e scumpa ta arma! Spun plictisita, invartind-o in mana. Apoi continui serioasa, indreptand-o spre el. Sau as putea sa te omor! Continui copiindu-i rasul bolnav.
Cele patru maimutoaie ale lui si-au scos armele indreptandu-le spre Stanley, Bob si spre mine. Thatcher doar si-a ridicat mainile in aer, stand nemiscat, pe fata fiindu-i imprimat un zambet prostesc.
-Esti depasita numeric! Spune el ridicandu-si un colt al gurii.
-Vreau sa te omor doar pe tine. Spun simplu.
-Nu cred ca ai tinta! Spune luandu-ma in ras.
-Umar stang! Tip eu si ii impusc una din marionete in umarul stang. Eu cred ca am. Spun apoi zambind larg.
Tensiunea din camera era palpabila. Inima imi bubuia in timpane, ca un cantec de care mi-era dor.
Toti, pana si oamenii mei, ma priveau incruntati. In timp ce acea maimuta scrancea pe jos de durere, sangerand destul de grav.

-Frumoasa Joana. Nu face ceva ce vei regreta mai tarziu. Spune Thatcher incordat.
Imi dau ochii peste cap si pornesc spre el, dandu-i arma, apoi indreptandu-ma spre iesire.
-Stai pe loc! Ii aud vocea si ma opresc, fara a ma intoarce spre el, totusi cu coada ochilui il vad indreptand arma spre mine.
-Nu vei trage. Spun simplu. Baieti, sa mergem! Continui apoi spre Stanley si Bob, pornind cu totii spre iesire. Dar uit un lucru important!
-Luati-o inainte! Le ordon intorcandu-ma in camera.
Thatcher era la bar, punandu-si un nou pahar de Gin, cred.
Ma indrept spre masa, ca si cum eram la mine acasa si imi iau servieta plina cu bani.
-O incantare sa fac afaceri cu tine! Spun ridicand o mana in aer, in semn de ramas bun si dispar din incapere.
E ora 8. E timpul sa ma duc la curse si sa castig!
Putina intarziere dramatica nu strica nicioadata.
Jo s-a intors oamenii buni si nu o sa va placa!