Fii tare!

Capitolul XIV

Stateam in living, fiecare cu cate o ceasca de ceai in mana. Simteam ceva ce-mi lipsise enorm. Ma simteam ca intr-o familie. Pentru ca acum aceasta era familia mea. Fara Adalia si Alejandro nu am fi reusit sa o scapam pe mama. Dar, inainte de toate, cel care mi-a fost alaturi pana acum si de ajutorul caruia nu realizam nimic, era Dom. Trebuia sa-i multumesc cum se cuvine. Poate o sa-i cumpar un cadou. Ceva frumos care sa-i aminteasca de parteneriatul nostru, pentru ca intr-adevar formam o echipa pe cinste.

Mama radia de fericire. Isi facuse un dus si se imbracase cu niste haine de la Adalia. O pereche de bluji inchisi la culoare si un tricou alb, lejer. Ochii ii sclipeau si arata absolut minunat. Se vedea ca nu resimtea nici un gram de oboseala acum, aici, inconjurata de noi toti.

Adalia si Alejandro stateau pe canapeaua de langa mine si mama, imbratisati, de parca le-ar fi fost frica sa nu-i desparta cineva. Isi tineau mainile impreunate si, din cand in cand, isi aruncau priviri subtile. Va vorbiti, nemernicilor!

Dom statea pe fotoliu in dreapta mea. Era cufundat pe ganduri, dar uneori mai revenea cu picioarele in prezent, ascultand ce vorbeau cei trei.

-Spune-mi, cum au reusit sa te prinda? Mi-e tare greu sa cred ca le-a fost usor, rosti Adalia.

-De fapt, chiar le-a fost usor, spuse mama, stergandu-si zambetul de pe buze. Nu am ripostat. Stiam ca asta urma sa se intample, ca ma vor rapi, dar mai stiam ca daca as fi fugit, aveau sa o urmareasca pe Lilith si cine stie ce s-ar fi intamplat. Dar acum realizez ca a fost o prostie. Trebuia sa-mi amintesc cat de incapatanata e si ca ar fi venit dupa mine. 

Se uita la mine cu o privire plina de caldura. Normal ca ar fi trebuit sa se gandeasca la asta. Nu as fi parasit-o pentru nimic in lume, mai ales acum cand sunt atat de convinsa de faptul ca vreau sa recuperez tot timpul pe care nu l-am petrecut impreuna. Ea este singutul parinte ce mi-a mai ramas. Nu vreau sa o pierd asa cum s-a intamplat cu tata. 

-Dar ce voiau?

-La inceput am crezut ca averea lui Harry, dar mai apoi, cand Lilith si Dom au venit la restaurant, am aflat de la Daiyu ca vror sa atace Guvernul. Sa omoare presedinte. Cum bine stiti ca noi avem relatii cu ei, ar fi pus-o pe Lilith sa o faca. 

Adalia avea o fata crispata. Probabil era imposibil pentru ea sa se gandeasca la asta ca fiind posibil. Dar nu era. Normal ca-si doreau sa dezechilibreze echilibrul statului american. Ar fi avut numai de castigat din asta. Conducerea s-ar fi schimbat, iar noi am fi disparut imediat ce noul presedinte ar fi aflat. Pe langa faptul ca informatiile ce le-ar fi adunat pana atunci, ar fi fost o minune pentru ei. Sau, poate, pana la urma o faceau doar din cauza maniei de a se impune si de a face rau.

-Nu ne vor lasa asa, ma pomeni spunand inca pe ganduri. Vor actiona cumva. Vor incerca sa ne captureze iarasi intr-un fel sau altul.

-Nu au cum! Vom fi pe faza, spuse Alejandro plin de hotarare. Nu va vor gasi aici, iar daca o vor face, vom pleca prin tuneluri de sub casa. 

Parea destul de sigur planul. Tunelurile erau intr-adevar o solutie salvatoare. Dar ceva imi spune ca nu va functiona totul asa. Vor reusi sa gaseasca ceva prin care sa ne faca sa mergem noi spre ei si sa le cadem in plasa. Sa mergem direct in gura monstrului. Normal ca asta vor face. Ma vor atrage ca pe o musca la lapte.

-Rafael, spun cu glasul inabusit de emotie. Vor incerca sa-l ia. Trebuie sa-l sun.