Fii tare!

Capitolul X

Mainile imi tremurau, iar singurul lucru ce l-am putut face a fost sa ma prabusesc pe canapeaua din birou. Inca nu realizam in ce situatie eram implicata. Nu stiam de ce acei oameni fac asta. Poate doar ca sa se razbune pe ei, pe faptul ca parintii mei le-au pus "bete-n roate". Si cine ii ura cel mai mult? Red Dragon. Red Dragon...RD... Asta e! Ei au rapit-o. Dar de ce?

Nu poate fi razbunare. Daca ar fi fost asta m-ar fi rapit pe mine, iar dupa ar fi santajat-o pe mama. Nu, nu e vorba de asta. E ceva mai mult. Urmaresc altceva. Poate este vorba despre munca tatalui meu. Iar daca este asta, atunci mama este singura care stie absolut totul despre ceea ce a facut el. Si, daca nu va respecta ceea ce spun ei, atunci ma vor tortura pe mine. Ceea ce inseamna ca voi fi urmarita.Trebuie sa fug!

Stai! Gandesc prostii. Biletul. De ce mi-ar fi scris acel mesaj daca ar fi ca singurul meu rol sa fie acesta. Au nevoie de mine, asta e sigur. Ma vor contacta de fiecare data cand vor avea de facut o treaba. Iar asta nu pentru ca nu au oameni bine pregatiti, iar acum o spun de parca eu as fi o profesionista, ci pentru ca trebuie sa rezolve ceva ce numai eu as putea face. Iar acel ceva e legat de familia mea. Si nu cred nici un minut ca doresc sa desfiinteze clanul nostru. Bine, si-ar putea dori si asta, insa au ceva mult mai important de facut acum. Singura intrebare ce poate fi spusa acum este: Care este acest lucru?

Un zgomot strapunse linistea ce se impanzea in toata casa. Soneria de la usa. Cine putea fii la ora asta? Am mers in bucatarie, de unde am luat un cutit, iar apoi m-am indreptat spre usa. M-am uitat pe vizor, si l-am zarit pe Dom. 

-Hei, am grait dupa ce am deschis si am ascuns cutitul la spate.

-Buna, Lil'! Am adus dosarele de care mama ta mi-a spus. E acasa? 

Nu trebuia sa afle nimeni despre asta. Nu inca! Preferam sa ma descurc singura pentru un moment. Simteam ca nu ma mai pot increde in nimeni. Tocmai din aceasta cauza m-am limitat in a da informatii.

-Nu. A mers la restaurant. Nu stiu cu cine a zis ca trebuie sa se intalneasca. Era bine. Era o minciuna buna. Daca Dom avea sa mai ramana, asta putea fi singurul motiv pentru care mama ar intarzia atat de mult. Vrei sa intrii?

-Pai... nu stiu ce sa zic. Daca ea nu e acasa...

-Ei, haide! Nu te mai invarti atat pe langa raspuns. Poftim inauntru! i-am spus, si m-am dat din dreptul usii, pentru a putea intra.

L-am condus catre living, unde ne-am asezat, si am dat drumul la televizor. Pentru un moment nu a scos nici unul dintre noi vreun cuvant. Eu stateam pe unul din fotolii, uitandu-ma cand la Dom, cand la stirile de la acea ora. El statea in partea mea dreapta, pe canapea, privind atent declaratia unul politician. Vorbea despre clanurile de asasini ce deveneau din ce in ce mai pericoloase pentru tara, dar si despre faptul ca, pana la ora actuala, nu au reusit sa prinda nici macar unul dintre acestea. Sperau doar la o minune. Serios acum! Minunile nu apar la colturi de strada. Pentru a se implini, trebuie sa actionezi si tu cumva. Ma intreb ce masuri au luat pentru rezolvare acestei "situatii critice". Sunt convinsa ca si Dom se gandea la acelasi lucru. Era atat de absorbit. Ochii albastri-i licareau de interes, insa si de ura in acelasi timp. Era bulversat de momentul in care s-a ajuns. Parul blond ii stateam al naibii de sexy, atat de rebel si atent ciufulit. Iar blugii de culoare stearsa, si maieul dungat in albastru inchis si gri, ii dadeau un aer de baiat rau. 

Ce fac aici? Ma simt atrasa de el? Nu, Doamne, nici gand! Am prieten. Pentru a evada putin din starea in care intrasem, am decis sa fiu o gazda buna si l-am rugat cu o cafea. Stiu ca era destul de tarziu pentru asta, insa nu am stiut ce sa adaug.A acceptat oferta mea, politicos, iar apoi m-a urmat pana in bucatarie, pentru a-mi tine companie. Dragut din partea lui.