Căsătorită cu fiul diavolului

Capitolul 21 "Este război."

M-am panicat.

Cum aș fi putut adormi când Lucian era bolnav?

Am pus repede mâna pe fruntea lui Lucian, care încă dormea.
Nu mai avea febră.

Ce îl făcuse atât de bolnăvicios aseară?

El părea bine chiar înainte de a ne săruta.

Sarutul.

Mâna lui pe spate, în jurul taliei mele, în părul meu apăsând corpul lui, căldura, senzația de furnicături.

Mi-am dus mâna până pe buze.
Buzele lui erau atât de moi, dar atât de ferme, mișcându-se împotriva mea, până când am rămas fără suflare.
Avea gust de condimente; arderea fierbinte a limbii și totuși te-ai întors pentru mai mult.

Mai mult ... Da, am vrut mai mult.

Fusesem dispus să mă dau cu el aseară, dar încetul cu încetul sărutul lui devenise sloppy, brațele îi tremurau înainte ca întregul său corp să se agite.

Frica a arătat în ochii săi frumoși, luptă pe față și mărgele de transpirație pe frunte.

Îl mai văzusem așa odată, când eram în pădure, când buzele ni se atinseseră. Ceva mi-a spus că are de-a face cu sărutul, dar de ce?

Cineva a bătut la ușă.

Cine ar putea fi asta dimineața devreme?

Lucian și-a aruncat picioarele în jos de pe pat uluindu-mă și s-a îndreptat spre ușă, ca și cum nu ar fi dormit chiar acum. Uneori era cu adevărat ciudat.
El a deschis ușa și apoi am auzit doar sunete șoptite înainte să o închidă.

"Trebuie să plec."

A spus el ridicând jacheta din pat și așezându-l.

"Unde?"

Am întrebat, îngrijorata.

"Mă întorc repede."

Spune el în timp ce pleacă, ignorând întrebarea mea.
Ce s-a întâmplat de asta l-a făcut să fie atât de stresat?

A fost regele sângeros sau a murit tatăl său?

Incapabil să-mi reprim îngrijorarea, m-am îmbrăcat repede și am plecat în căutarea lui.

A fost o zi minunată.

Cerul albastru cristal, soarele aruncând razele sale aurii pe frumoasa grădină. Oamenii lui Lucian stăteau în grădină mâncând micul dejun la o masă mare. Păreau să se distreze, să discute și să râdă tare.

"Bună dimineața, Înălțimea Ta",

au salutat, ridicându-se și înclinându-se la unison când au luat cunoștință de mine.

"Buna dimineata."

Am zâmbit, ochii călătorind de-a lungul mesei în căutarea lui Lincoln.

Nu era acolo.

"Căutați pe cineva doamna mea?"

întrebă un paznic.

"Unde este Lucian?"

"Înălțimea Sa s-a dus să-l întâlnească pe rege."

a spus el.

Deci a fost regele sângeros.

Ce voia?

"Pot să stau cu voi?" Am întrebat.

S-au uitat unul la altul, cu șoc și confuzie, înainte de a începe să se miște repede, încercând să organizeze un loc în care să stau.