Căsătorită cu fiul diavolului

Capitolul 33 "Te iubesc."

Căscând, m-am frecat la ochi când m-am trezit.

În mod ciudat, am dormit bine după atât de mult timp.

Să fie oare pentru că Lucian dormea ​​lângă mine?

M-am uitat la Lucian și m-am trezit admirându-i frumusețea și întrebându-mă cum poate cineva să arate la fel de păcătos de frumos ca el.

Ca de obicei, nu puteam decât să-i admir frumusețea în timp ce ochii lui hipnotizanți erau închiși și din nou degetele îmi mâncării să-l atingă. Nu, nu aș face greșeala să-l ating din nou în timp ce dormea.
Mă făcusem destul de rușine data trecută.

Only his hair. I would only touch his hair I convinced myself and slowly brought my fingers to touch his hair when he frowned. Was he waking up? His frowned got deeper and he mumbled something looking disturbed. Was he having a nightmare?
"Lucian?" I said carefully and tapped his shoulder but he didn't wake up.
"Who are you?" he hissed in his sleep.
"Lucian! Lucian! Wake up!" I said shaking him slightly.

Doar părul lui.

L-aș atinge doar părul, m-am convins și mi-am adus încet degetele să-i ating părul când el s-a încruntat.

Se trezea?

Încruntarea lui s-a adâncit și a bolborosit ceva care părea tulburat.

Avea un coșmar?

"Lucian? "
Am spus cu grijă și l-am bătut pe umăr, dar nu s-a trezit.

"Cine eşti tu?"
şuieră el în somn.

"Lucian! Lucian! Trezeste-te!"
am spus scuturându-l ușor.

Ochii i s-au deschis și s-a uitat în jur confuz.

"Lucian?"

"Cum?"
întrebă el gâfâind.

"Cum ce?"

"Cum am ajuns aici?"
întrebă el ridicându-se.

"N-ai plecat niciodată. Doar aveai un coșmar"
am spus încet.

El a clătinat din cap de parcă nu m-ar fi crezut și apoi s-a uitat din nou în jur confuz.

Chiar avea nevoie să se trezească.

L-am prins ușor de față și l-am făcut să se uite la mine.

"Lucian... a fost doar un coșmar. "
l-am asigurat.

S-a gândit la ceea ce am spus o vreme, apoi a dat din cap ca un copil pierdut.
I-am dat drumul la față și s-a întins pe spate în pat oftând.

"Vrei să-mi povestești visul tău?

"Nu." el a spus.

Am dat doar din cap.

"Nu ai unde să mergi astăzi? "
Am întrebat.

S-a uitat la mine o vreme.

"Vrei să mă duc?"

"Nu, doar că de obicei pleci devreme. "
am spus
" și grăbit".

Da, trebuia să plece și să o găsească pe Klara. Astăzi a trebuit să vorbească cu ea și să rezolve problema.
Nu i-ar fi făcut rău lui Hazel, nu voia.

Avea impresia că s-au legat în ultima vreme și nu a vrut să rupă acea legătură.

"Eu voi pleca."
spuse el ridicându-se.

Hazel părea de parcă avea de gând să protesteze, dar nu spuse nimic.

Ieșind din cameră a făcut o baie, s-a îmbrăcat repede și a fost gata să plece când au intrat câteva servitoare cu micul dejun.