Căsătorită cu fiul diavolului

Capitolul 3 "E inregula."

In noaptea aceasta am avut un vis. Alergam speriata in mintea mea. Alergam după viața mea și ceva ma urmarea. Ceva întunecat. Ceva cu intenție de a ucide. Nu l-am putut vedea, dar am putut sa ii simt prezenta. Ma dorit. Ii era foame și era furios și n-ar înceta sa ma vâneze pana nu ma prinde. Alergam atat de repede încât mam împiedicat de propriile picioare și am căzut. Era aproape acum sa ma prindă.

O figura întunecată apăru incet fin umbra. Avea ochii roșii și coarne, coarne negre. Ca diavolul. Își întinse mâinele spe mine. I-am putut vedea mâinile care semănau mai mult cu ghearele. Am strigat panicata. Ma prinsese și acum tremuram.

"Doamna mea! Doamna mea!" Zice o voce blândă. Am deschis ochii și l-am văzut pe Lucian peste mine.
"Esti bine" a spus el îndepărtându-mi ceva de pe fata.
"A fost doar un vis" șopti el.

Am gâfâit și mi-a picat transpirație de pe frunte. Eram speriata și confuza. Lucian ma tras la piept. Ma ținut in brațe și mi-a mângâiat parul.

"E inregula" șopti el incet.
"Dormi."

In cele din urma mam întins in brațele lui, bătăile inimii mele au revenit într-un ritm constant și am adormit.

Când mam trezit, servitoarele erau deja acolo, dar nu era niciun semn de Lucian. Mi-am amintit aseara, in timp ce servitoarele m-au ajutat sa ma pregătesc. Am fost surprinsă de faptul ca eram încă neatinsa. Nici măcar nu încercase. Probabil ca sa saturat din călătoria lunga, dar in noaptea asta nu a existat nici o scăpare. Poate ca ar trebui sa vorbesc cu el și sa ii spun ca încă nu sunt pregătită.

"Înălțimea Sa dorește sa va alăturați lui la micul de jun, Doamna mea."

A informat servitoarea când a terminat cu parul meu. Ma condus afara intr-o grădina. Acolo Lucian stătea cu spatele spre mine și brațele încrucișate in spatele lui.

"Înălțimea Voastră?"
Se întoarce și zice.

Doamna mea, ați avut o noapte mai buna?"

"Am făcut-o Alteța Ta. Ce ziceți de dumneavoastră?"

Probabil ca nu. Dar sa simțit amabil sa întrebe. Probabil ca l-am tulburat cu visul meu.

"Am dormit bine. Va deranjează sa luați micul de jun cu mine?"
Nu ma așteptăm sa fie atat de politicos.

"Mi-ar plăcea."
I-am raspuns cu un zâmbet.

Micul dejun arată delicios. Au fost mai multe feluri de mancare, dar din cauza nodului din stomac,
care încă refuza sa plece, nu am putut mânca mult. In schimb am aruncat câte o privire gradinei din când in când. Era o gama superba de flori: trandafiri, margarete, narcise. Sculptate acoperite înfățișate forme ciudate in jurul spațiului.

Aveam și acasă o gradina frumoasa dar nu era nimic in comparație cu asta.

Lucian sa ridicat de pe scaunul sau și sa îndreptat spre mine, ținându-și mâna întinsa pentru a ma ridica.

"Mergeți cu mine."
a spus el și am înroșit. Probabil că m-a remarcat plângând în grădină, dar cum n-aș putea. Când eram acasă am ieșit rar afară din cauza regulilor stricte ale părinților mei și acum mergeam prin cea mai frumoasă grădină pe care am văzut-o vreodată.

"Nu ai ieșit niciodată?"
întrebă el, cu o expresie curioasă.

"Nu, tatăl meu nu mi-a permis."

"Deci ai fost întodeauna in casa?"

"Da."
Am raspuns pe scurt.