Capitolul 39 "Pot să-l întâlnesc cândva?"

476 22 1
                                    




"Cine eşti tu?"
Întrebă Lucian.

Bărbatul s-a apropiat.

"Ar trebui să întrebi ce sunt eu. "
El a spus.

Bărbatul era mai înalt decât el și Lucian simțea puterea venind din el.

"Ești ca mine? "

întrebă Lucian amintindu-și ghearele bărbatului.

"Și ce ești? "
a spus bărbatul.

A fost o întrebare bună.

Lucian nu prea știa ce face.
Tot ce știa era că era diferit.

"Nu știu."

Bărbatul îşi miji ochii întunecaţi.
Erau înspăimântători.

"Nu îmi placi."
a spus bărbatul.

"Dar nu sunt aici să-ți spun ce sunt.
Dacă vrei să câștigi acest război, trebuie să nu mai fii blând. Trebuie să faci tot ce trebuie să faci."

"De ce ți-ar păsa că eu câștig acest război?" întrebă Lucian.

"Chiar nu-mi pasă, pur și simplu nu-mi plac frații tăi."
El a spus.

"Îi cunoști pe frații mei?"

"Da."

Spuse el oftând de parcă s-ar fi săturat de toate întrebările, totuși, Lucian nu s-a putut abține să nu le pună.

"De unde ii cunosti? Cum ai intrat in castel?"

"Dacă pot să intru în visele tale, nu este atât de greu să intri într-un castel."

El a spus că apoi m-a privit în sus și în jos și a clătinat din cap.

"Nț, nț. Nu te lupta prea mult cu demonul tău, acceptă-l în schimb."

A zâmbit, apoi a dispărut în aer.

"Aștepta!"

De unde știa el despre demonul său?

***

"Doamna mea?"

Am deschis ochii încet și m-am uitat direct în cei ai lui Irene.

"Este târziu, ar trebui să va treziți."

M-am așezat pe pat și am căscat în timp ce mă frecam la ochi.

Irene a zâmbit la acțiunea mea.

"Sunteți ca o pisicuța mică."
ea a spus.

"Imi plac pisicile."
Am zâmbit.

"Aș vrea să am unul."

M-am uitat în stânga mea.
Lucian era plecat.

"Alteța Sa a fost probabil obosit aseară"."

A spus ea încercând să mă consoleze.

"Nu cred că mă vrea. "
Am spus.

Chiar dacă îmi spusese că mă vrea, dar de fiecare dată când ne sărutam aproape că se îmbolnăvea și se distanța de mine.
Poate că am fost prost la asta.

"Desigur că te vrea. Un bărbat ar fi orb să nu o facă."

"Doar ești amabila. "
am spus coborand din pat si mergand spre baie.

"Știți că sunt foarte sinceră, Doamna mea."
Da, dar a fost și ea amabilă.

"Doar că nu știu ce să fac să... să..."

Căsătorită cu fiul diavoluluiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum