Căsătorită cu fiul diavolului

Capitolul 12 "Este ceva greșit?"

Ce s-a intamplat?

Doar un gust al buzelor ei și-l putea simți demonul dorind să iasă.

El l-a simțit doar atunci când a fost într-adevăr furios, atunci demonul său va ieși să-l pedepsească pe cine-l înfuria.

În timp, învățase să-și controleze furia și să-l țină pe demon în control. A trecut mult timp de când demonul său a vrut să iasă, de ce acum?

"Ia-o! "
"Ea este a ta."
"Ea îți aparține. "

Vocea din interiorul capului îi porunci.

"Este ceva greșit?"

Întrebă Hazel confuza în timp ce se apropia de el.

"Nu te apropia!" aproape că striga înfășurându-și brațele în jurul corpului.

El a putut să-i în ochii ei ca a răniți, dar el nu a vrut să o rănească așa cum a dat foc pe fratele său.

De fiecare dată când demonul său își dorea să facă lucruri rele.
Hazel se întoarse și începu să plece. Probabil că era supărată pe care putea să o înțeleagă, dar cum ar putea el să explice?
Nici măcar nu a putut merge după ea, trebuia să-și calmeze demonul.

***

Lacrimile mi-au umplut ochii în timp ce m-am îndepărtat.
A fost primul meu sărut și a acționat ca și cum ar fi fost dezgustător.
Dacă nu i-ar plăcea, cel puțin l-ar putea ascunde.
Nu trebuia să fie atât de nepoliticos.
Nu știam unde mă duc, dar nu-mi păsa. Pe măsură ce mergeam mai departe în pădure, a devenit din ce în ce mai întunecat, simțindu-mă speriată că m-am întors să mă întorc, dar nu am putut găsi calea. Doamne am fost pierdut și era întuneric.
Am strigat numele lui  Lucian de mai multe ori, dar nu am primit niciun răspuns.

Fiind mereu un copil adăpostit și niciodată singur, am fost petrificat și am început să intru în panică.
Alergând prin pădure, am încercat să-mi găsesc drumul înapoi fără niciun succes. Obosita am stat lângă un copac.
Unde este Lucian acum când am avut nevoie de el?

"Hazel!"

Am întors capul în lateral. Lucian mergea spre mine

"Te căutam."

"Într-adevăr? Am crezut că veți fi fericiți dacă m-aș pierde și nu va trebui să mă mai vedeți" am înfiorat resentiment.
Ca și cum nu m-ar fi auzit

"Hai să mergem acasă", a spus el.

Ma ridic in picioare și ii spun:

"Ce se întâmplă dacă nu vreau?"
Știu că eram copilăroasă, dar eram supărată și doream doar scuze sau explicații.
Mi-a tras cu o privire strălucitoare

"Mai bine mă asculți, sau nu-ți va plăcea ce-ți voi face eu", a spus el sub răsuflare.

Tremura, era furios?

"Bine, mai bine îmi explici odată ce vom fi acasă."

Când am ajuns în camera noastră i-am spus.