Căsătorită cu fiul diavolului

Capitolul 43"Multumesc ca existi."

Lucian o privi pe Hazel dormind.

O urmărea de ceva vreme, dar nu părea să obosească niciodată.

Cum a putut?

Ea era singurul lucru pe care și l-a dorit vreodată și acum era a lui.

S-a uitat pe fereastră, era aproape amiază, dar încă erau în pat și Hazel dormea.

Era uşurat că era în siguranţă, chiar dacă demonul lui preluase complet noaptea trecută.

Îl speriase, dar Hazel nu se speriase.

Ea încă îl dorea și pentru prima dată, el nu-și disprețuise demonul.

În schimb, o acceptase și îi aducea un sentiment ciudat de libertate.

Nu se mai târăște demon sub pielea lui, mai degrabă, el și demonul lui deveniseră una.

Acest lucru l-a făcut să-și amintească cuvintele ciudatului.

Nu te lupta prea mult cu demonul tău, acceptă-l în schimb.

De unde știa omul că își va găsi pacea dacă și-ar accepta demonul?

Oricine era bărbatul, voia să-l reîntâlnească.

Se uită din nou la soția lui.

Soția lui prostește de curajoasă.

Să-l seducă, deși o prevenise clar, îl amuza.

I-a urmărit obrazul cu degetele.

Era într-adevăr încăpățânată, se gândi el.

Genele îi erau încă umede de plâns și buzele umflate de toate sărutările.

Ar fi trebuit să fie ușor cu ea, dar cum?

A așteptat atât de mult.

Atât de mult să o țina în brațe, să o sărute și să o atingă și acum el putea face toate astea, fără teama de a o răni.

Tragând-o în brațe, el închise ochii.

   ***

M-am trezit cu zâmbetul pe buze.

Cuvântul te iubesc răsună în mintea mea.

Nu a fost niciodată un moment mai fericit în viața mea decât atunci când Lucian, soțul meu, mi-a spus că mă iubește.

Sinceritatea în care a spus cuvintele a făcut să dispară toate îndoielile și temerile mele.   

Și apoi mă sărutase, ca niciodată.

Sărutările lui exprimă cuvintele nerostite, făcându-mă să uit totul altceva decât bărbatul care mă ține în brațe.

Lucian.

El a fost într-adevăr "Omul luminii."

Mi-aș fi dorit doar să vadă asta și să nu mai creadă că este un monstru.

Amintirile pe care le văzusem fuseseră atât de dureroase.

Am putut să simt golul din inima lui și inima mă durea pentru el.

Nu îmi puteam imagina cum trebuie să fi fost pentru el să trăiască așa, singur, neiubit, speriat și confuz.

Câtă durere trebuie să fi îndurat, atât de mult încât a fost dispus să-și ia viața.