Căsătorită cu fiul diavolului

Capitolul 55"Ramas bun."

Lucian nu a dormit bine. Demonul lui era neliniştit, flămând şi furios.

" Adu-mil pe Lincoln! I-a spus Lydiei care îi servea micul dejun.

Ea a dat din cap și a plecat. La scurt timp după ce Lincoln a intrat.

" Alteţă."

" Ai găsit sigiliul?"

"Nu."

Lucian a încercat să-și păstreze calmul, dar unghiile i se alungeau deja și corpul îi mâncărime după sânge.

"Adu-mii!"

Lincoln și Anum s-au întors cu soldații lui Pierre. Au fost împinși în genunchi în fața lui. Lucian se uită la ei cu brațele încrucișate la spate.

" Deci... nu știți unde este sigiliul?" El a intrebat.

Au clătinat din cap.

"Atunci nu mai am nevoie de voi."

spuse Lucian și le tăie gâtul cu ghearele.

Trupurile lor au căzut la pământ cu o bufnitură. Lucian a apucat hainele de masă pentru a-și șterge mâinile, în timp ce soldații au sângerat încet.

"A fost inutil, Alteţă. Ai pătat covorul." spuse Lincoln încruntat.

Lucian era amuzat. Lincoln încă nu se temea de el.

"Nu eu am pătat covorul. Sângele lor a făcut-o."

spuse Lucian calm.

"Te implor să te calmezi." Lincoln știa că Lucian nu era în întregime el însuși acum.

" Desigur înălțimea Voastră". a batjocorit Lucian.

***

Klara se uită la colierul din mână. Trebuia să se întoarcă la Hazel și nu avea decât colierul care să o ajute.

Dar cum?

Potrivit lui Irene, colierul ar ajuta-o doar dacă era în pericol și nu.

Klara oftă. Cum s-ar întoarce ea?

"Doamna mea?"

Klara ridică privirea. "Christian? Cum... ce cauți aici?"

Arătă spre colier.

" Dar asta nu funcționează numai când sunt în pericol?

„Funcționează atunci când simte că ai nevoie de noi."

" Oh... "

spuse ea uşurată.

" Trebuie doar să mă întorc."

"Pe aici." El a spus și ea l-a urmat. Au trecut prin poarta magică, dar de data aceasta ea nu a căzut când au ajuns, pentru că Christian a avut brațul în jurul taliei ei și a ținut-o neclintită.

"Mulțumesc." Ea a zâmbit.

Fără un cuvânt, a intrat în conac și ea l-a urmat înăuntru. Mergea atât de repede și Klarei îi era greu să țină pasul cu el. Ea a vrut să întrebe unde se duc, dar el părea atât de serios încât ea a decis sa nu.

A deschis ușa unei camere și i-a făcut semn să stea pe o canapea.

"O voi informa pe Irene că ești aici."

A spus și a plecat.

Klara se aşeză oftând. Christian era foarte ciudat. Nu a zâmbit niciodată, nu a așteptat niciodată ca ea să revină și părea foarte serios și neinteresat tot timpul.