Căsătorită cu fiul diavolului

Capitol 44"Din cauza mea?"

Lucian a plecat spunând că trebuie să aibă grijă de câteva lucruri, iar eu am stat în patul meu, visând cu ochii deschiși la el.

I-am trebuit să-i mulțumesc Irenei pentru tot ce s-a întâmplat.

Mi-aș fi dorit să fie aici, mă simțeam singură fără ea.

Era bine?

Ce se întâmplă dacă ceva cu adevărat rău i se întâmplă în acest moment și eu stau întins aici în patul meu?

"Doamna mea?"

Surprinsa, m-am ridicat și am întors capul.

" Irene! "

Aproape am sărit din pat.

Ea a zâmbit.

"Unde erai?

M-ai ingrijorat."

S-a uitat la mine confuză.

"Ai fost îngrijorat pentru mine?"

Ea a intrebat.

"Da de ce nu?"

"Sunt doar o servitoare, Doamna mea?"

" Eu... am crezut că suntem prieteni."

Doamne, am urât asta.

Știam că nu a funcționat niciodată să fii prieten cu o servitoare.

Am încercat deja cu Lydia și Ylva și ei spuneau mereu același lucru "O doamnă și o servitoare nu pot fi niciodată prietene."

Aveau dreptate.

Am fost naiva să cred asta.

Cum au putut să mă vadă ca pe o prietena când trebuiau să mă servească tot timpul?

"Suntem, dacă asta vrei, doamna mea?"

M-am uitat la ea surprinsă și mi-a zâmbit.

" Ai putea să-mi spui atunci Hazel? "

am întrebat plina de speranță.

"Da, Hazel."

In cele din urma!!

După atâția ani mi-am făcut o prietena.

Îmi venea să plâng.

"Deci, ce s-a întâmplat?

Am crezut că ți s-a întâmplat ceva.

Poate că regele însetat de sânge te-a luat."

"Nu, sunt perfecta."

"Atunci de ce spun servitoarele că nu te cunosc?"

S-a uitat în jur și a părut să se gândească la ceva.

"Pot să-ți spun un secret acum că suntem prietene?"

a întrebat ea apropiindu-se de mine.

"Da, desigur."

"Nu sunt o servitoare Hazel.

Sunt doar o vrăjitoare."

Am clipit de câteva ori confuza de ceea ce am auzit.

"Am venit aici să te ajut pe tine și pe soțul tău. "

Ea a continuat.

"Sa ne ajuți ?

De ce?"

"Nu pot să-ți spun multe, dar am nevoie să mă crezi.

"Sa te cred? Tocmai ai mințit că ești menajera.