Secretele unui demon ||Finalizată||

Capitolul 13

            Mirosul puternic de sânge își făcu simțită prezența și acum, după atâția ani. După ani întregi în care putrezi tăcând în pământ, în aceste momente luă atitudine. Ciudățeniile pădurii create de Lucifer pentru a ține ochii curioșilor la depărtare, se aflau în spatele micii copile. Toți se săturase până peste cap de acest individ atotputernic. 

      Oliviei îi era greu să-l privească pe demonul cu chip de înger în ochi. O pereche de ochi pe care îi iubea. În acele momente fata nu avea doar un demon ce dorea să o distrugă. Avea în față omul care avuse grijă de ea ani la rândul. Costumul special pe care Lucifer îl alese era unul deseamă. Un costum pe care Olivia nu-l putea atinge. Trupul lui Aaron. Sufletul pierdut și impur al bărbatului era pierdut în negura răutății și a durerii.

        — Oh dar vai! Tu, mică Olivia, ai amuțit? râse Lucifer apropiindu-se de ea mai mult.

         — Stai departe de mine, monstrule! țipă aceasta speriată. 

       Orice urmă de curaj îi fu smulsă cu cruzime de către trupul ars și mistuit al tatălui său care era pierdut. Pierdut într-un colț al minții diavolului. Încercă să se adune dar nu putea. Se gândea la faptul că nu avea să-l mai vadă vreodată pe tatăl ei. Îi era teamă că totul avea să se sfârșească foarte, dar foarte rău. 

       Un amalgam de sentimente o încercau acum. Inima o îndemna să lupte până la sfârșit pentru a le salva viața oamenilor pe care aceasta îi iubește, dar creierul nu o putea lăsa să acționeze. O luptă interioară porni în sufletul ei, făcând-o să cedeze. Lacrimile începu să-i curgă șivoaie pe obrajii palizi și murdari.

          — Ești doar un copil, Olivia! Un copil bun de nimic care crede că totul i se cuvine. Care crede că dacă este născută dintr-un păcat și are puteri superioare, mă poate învinge! Prosti! Ești doar o cârpă a raiului și o slugă a iadului! Exact ca mama ta! tună satisfăcut Demonul, provocând și mai multă durere și nervozitate în sufletul fetei.

            Copila se întoarse spre trupul băiatului inconștient, privindu-l cu milă. Chiar dacă Harry era un om care păcătuise mult, iar acum un demon care avea sufletul pătat de ură nu merita să moară. Iar dacă avea să se întâmple asta, ea avea să-l răzbune și acum era momentul perfect. Își scoase sabia mică din spatele pantalonilor privind-o cu atenție. Prin minte îi trecu vorbele slugii, care îi spuse că, o sabia a îngerilor, în mâinile potrivite avea să se aprindă și să controleze tot în jurul ei. 

         —Te voi distruge și îi voi răzbuna pe toți! spuse încrezătoare pe ea, concentrându-se asupra sabiei. 

         Mânerul acesteia era placat cu aur. Un aur alb de o finețe aparte. Tot ceea ce trebuia să facă era să se concentreze. Își închise ochii, conectându-se cu arma magică pe care îngerul căzut i-o dăduse. 

        Un vânt puternic se dezlănțui aducând cu el mai multă durere, mai multe strigăte și urlete. Țipetele a tuturor victimelor ce-și găsi sfârșitul aici. Un sfârșit dur și neașteptat pe care toți îl simți și îl urî. În acele clipe, ochii i se deschise fiind mai frumoși ca niciodată. Albastrul puternic care înlocuia acel ciocolatiu persista din ce în ce mai mult. Puterea pe care aceasta o dobândea era imensă. Magia interioară stătu ascunsă ani întregi dar acum avea să ia sfârșit. Totul avea să se schimbe. 

         Înaintă încrezătoare spre el, ținând sabia într-o mână. Creaturile erau și ele gata de atac. Tot ceea ce lipsea era semnalul fetei. 

        — Scumpete mică! Nu te grăbi. Joaca abia începe! spuse zâmbind. 

       Din negura nopții, o siluetă extrem de cunoscută își făcu apariția. O fată înaltă cu păr blond i se alătură bărbatului. 

         — Ce bine e atunci când toată familia este împreuna! spuse amuzat, iar lupta începuse.

        Olivia dă semnalul, întregile creaturi ale pădurii sărind fiecare pe cine putea. Fata se apropie de diavol, purtând o luptă grea. Îngerii de pretutindeni plângeau, urlete lor fiind prezente și în pădurea blestemată. Un nou război începea. Un război care avea să le aducă finalul. Îi era firă dar încetă să o mai arate. Trupul ei firav rezista cu greu împotriva atacurilor, dar încă era în picioare. Și-ar fi dorit ca Harry să fie în viață și să lupte alături de ea, așa cum îi promise. Măcar Turiel să îi fi fost aproape în aceste momente. Lupta continua, creaturile căzând una câte una la pământ fără viață. 

        Totul era în zadar. Erau prea puternici. Cei doi demoni dețineau o putere antică și bine cunoscută. În schimb ea, nu avea nici cea mai mică idee cum să o folosească pe a ei. În acele clipe îi părea rău că nu l-a lăsat pe Turiel să o învețe tot ce era nevoie. Trebuia să-l lase să o pregătească pentru asta. 

       — În scurt timp vei rămâne singură, iar atunci va fi momentul în care îți vei pierde viața iar puterile tale se vor răspândi. Vei fi doar o altă persoană pierdută într-o mare de sânge! 

        Strigătele unui înger ajunse la urechile Oliviei. Acesta era ținut ostatic de către Lucifer într-o parte întunecată a pădurii, acolo unde fata nu ajunse niciodată. Îngerul comunica cu ea, încercând să-i ofere indicați pentru a-și distruge inamicul. Liv se opri ascultând. Făcu în tocmai ce îngerul îi ceru. Se întoarse spre Harry, punându-și mâna dreaptă pe inima lui. Își închise ochii, încercând să-și transfere puterea și o parte din viață în corpul lui. După mai multe încercări eșuate, aceasta reuși. Băiatul era extrem de slăbit, dar era în viață iar asta era tot ceea ce conta pentru fata cu chip blajin.  

            — Te rog, iubitule! Dacă ți măcar puțin la mine, du-te în pădure, departe de aici și ascunde-te! Voi termina ceea ce părinți mei au început cu mult timp în urmă! spuse sărutându-l pe frunte.

         — Nu te pot lăsa aici! Nu cu ei! încercă să se împotrivească, dar aceasta nu-l ascultă.

          — Du-te și ascunde-te undeva unde nu poți vedea lumină. Te rog, Harry! Fă-o pentru mine! aceasta îl imploră. Băiatul oftă, ridicându-se cu greu de jos, apoi dispărând. 

         Demonul ce-i poseda corpul surori ei văzu totul, plecând în direcția în care Harry o luă. Fata scose sabia, îndreptând-o spre cer. Furtuna devenea din ce în ce mai grea, acest lucru dându-i putere copilei. Tot ceea ce era impur avea să moară odată ce lumina din interiorul ei va fi eliberată. Un fulger puternic fu trimis din cer, luând contact cu sabia. Instant, aceasta se aprinse luminând întreaga pădure.

     —Ți-am zis că vei regreta ziua în care ai început să mă urăști și așa va fi! Te voi distruge și te voi trimite acolo de unde e cel mai greu să ieși! În Purgatoriu! spuse îndreptând sabia spre el, aceasta emanând toată puterea ce zăcea în ea. 

               Întuneric. Tot ceea ce putea vedea în jurul ei era întunericul. Totul se sfârși. Toate sufletele impure erau distruse. Tot ceea ce-i trecea prin gând era numele iubitului ei. Se gândea dacă a reușit să fugă destul de departe și să se ascundă de forța nemărginită a sabiei. 

       Zona în care lupta avu loc era plină de cadavrele animalelor din pădure. Fata se apropie încet de zona în care Lucifer stătu, căutând cu privirea trupul tatălui ei, dar în zadar. Nu era nici o urmă că acesta supraviețuise. Odată cu distrugerea dușmanului, se distruse și costumul pe care acesta îl purta. 

        Căzând în genunchi, începu să caute disperată chiar dacă știa că este în zadar. Continua să spere și să se roage ca acel om să fiu undeva în această pădure și să trăiască. Chiar dacă Aaron o minți atâția ani, nu dorea ca el să moară. Până la urmă era tatăl ei. 

         Din spatele copacilor, o umbră își făcu apariția. Ochii îi străluceau iar în spatele lui se puteau observa o pereche mare de aripi albe. Se apropia leneș, purtând pe față un zâmbet imens. Din puterea sabiei, răul fu distrus, iar binele readus la viață.