Secretele unui demon ||Finalizată||

Capitolul 11

     Lacrimile îi invadau obrajii palizi, făcându-i văzul imposibil. Acum își putea da seama de ce toată viața ei a fost o mizerie. De ce ea era atât de diferită de sora ei. De ce îi era greu să se adapteze și să se integreze într-un grup de adolescenți. Ea nu era o adolescentă normală. Nu era nici măcar un om oarecare, ci era rodul unui păcat și unui destin neîncheiat. 

     Căzută din cer și ieșită din focurile dure ale iadului, Olivia trebuia să încerce să supraviețuiască vieții mizerabile și să trăiască în luptă și dușmănie. Războiul dintre demon și om se transformase într-un război apocaliptic dintre bine și rău.   

      Opri mașina în fața pădurii. Nu știa unde să se ducă. Nu știa ce avea să urmeze, și știa că următoarea ei mișcare avea să o aducă mai aproape de moarte. O moarte sigură și plină de greutăți. Avea să ducă o luptă grea împotriva celui mai mare Demon. Un Demon care îi voia sufletul și inima cu orice preț. 

      Viață și moarte, luptă și război, ură și iubire. Singurele lucruri ce aveau să urmeze dacă picioarele ei atingeau pământul Demonului. O zonă grea și sigură de război de unde doar unul singur avea să iasă învingător. Un Demon crud și un Înger firav într-o luptă nesfârșită. 

       Nesigură, păși în interiorul pădurii, fiorii reci făcându-i părul să se zburlească.  Nu știa ce avea să facă, dar știa că acest lucru nu-i va aduce nimic bun. Picioarele o purtau necontrolat printre copacii bătrâni și uscați ce scoteau fel și fel de sunete ciudate, care-ți dădeau fiori. Frigul o cuprinse rapid, făcând-o să tremure. Înghiți în sec, ridicându-și privirea.

          —Știam că te vei întoarce! spuse Harry cu o voce blândă și caldă. 

         Poate chiar prea caldă. 

           Olivia oftă adânc, și se apropie de el, punându-și mâinile în jurul gâtului său. Știa că ce urma să facă era greșit, dar nu-i mai păsa de nimic. Avea nevoie de asta. Avea nevoie să-i recunoască bărbatului sentimentele sale, mai ales că știa că nu mai avea mult de trăit. Viața i se scurgea printre degete. Avea să piardă șansa de a-și continua viața, dar trebuia să lupte. Să lupte poate chiar cu bărbatului de care e îndrăgostită. Dragoste? Desigur una toxică și plină greutăți dar era gata să riște. 

     — Sunt gata să risc totul! îi spuse Olivia privindu-l în ochi. 

     — Știu asta! spuse și o trage aproape de el, unindu-și buzele.

         Un sărut blestemat și un viciu mult prea mare. O dorință arzătoare ce avea să le aducă sfârșitul. Un sfârșit cutremurător ce îi va arunca în focurile iadului.Născută din păcat, crescută într-unul și făcând unul și mai mare, Olivia era sortită morții. 

      — Vom muri amândoi de mâna Dracului! mărturisi Harry, strângând-o în brațe. Hai în casă! continuă, prinzând-o de mână. 

      În scurt timp, cei doi copii erau în fața casei. Olivia se opri brusc și privi în ceață. Harry se întoarse nesigur spre ea, privind-o confuz. 

        — Ce s-a întâmplat? Ai intrat în această casă de atât de multe ori. Ce te reține?

        — Nu știu... Doar că... chestia asta e atât de ciudată...  atât de toxică, oftă Olivia cu privirea goală. 

    Adevarul nu o părăsi niciodată pe micuța Liv, însă acum o lovi mai brutal ca oricând. Ea știa că nu putea face față tuturor încercărilor ce aveau să vină iar sentimentele pe care le purta aveau să îi distrugă sufletul și întreaga ființă încetul cu încetul. 

     Inima îi bătea cu putere în piept, ochii ei fiind plin de lacrimi. Își ridică privirea spre băiatul cu ochi demonici, suspinând.

         — Nu pot face asta. Nu pot face același păcat ca și mama mea biologică. Nu pot face asta... nu. Dacă eu nu mor, vom muri amândoi și nu vreau asta. Nu te pot lăsa să mori, Harry! Nu pot...

        — Hei, hei, hei! Liniștește-te! Crede-mă Olivia, am mai murit odată. O pot face și a doua oară! spuse privind-o sincer. 

        Ușa se deschise, iar cei doi adolescenți intră înăuntru. Întunericul începea să se risipească, făcând loc razelor pale ale soarelui să pătrundă pe ferestrele murdare și prăfuite. Fata se așeză pe canapeaua vechie, plângând. 

     — Mi-aș fi dorit să îmi cunosc mama. Să îi cunosc povestea și să știu cum a reușit să se îndrăgostească de inamic...

    — Nu cred că povestea celor doi a fost diferită de a noastră! spuse acesta zâmbind și o luă în brațe.  

       Orele zburară rapid, iar Olivia adormi în brațele dușmanului. Umbra fioroasă și plină de ură se transformă doar în câteva luni de zile în ceea ce nu a reușit să se transforme timp de o sută de ani. Blestemat să nu poată iubi, acesta o făcu. Încetul cu încetul, micuța adolescentă trezea în el focul cald care nu mai arse din momentul în care inima i se opri pentru prima dată. O incantație, un pact făcut în iad, și un blestem vechi plin de durere. O înțelegere nedorită făcută cu Împăratul focurilor fu deajuns să-i distrugă viața. 

       Un fior straniu și o prezență nedorită îl făcu pe Harry să se cutremure. Se ridică încet de pe canapea, lăsând-o pe Olivia să doarmă în liniște. Picioarele sale lungi îl purtă în fața ferestrei, privind printre copaci, îndepărtare. Era aici. Atât corpul său cât și sufletul. Prezența lui  îl făcea pe Harry să se cutremure, dar nu pentru el îi era frică. Își întoarse capul și privi cu admirație silueta micuță și firavă copilă ce se afla întinsă pe canapeaua veche și prăfuită. O fată minunată cu păr lung și negru ce îi  captă viața dar și interesul. O copilă păcătuită care avea să-i urmeze exemplul mamei sale și să se îndrăgostească de un păcat mai mare decât de ea însăși. 

       Se deplasă rapid la bucătărie acolo unde se află Turiel. 

          — S-a întâmplat ceva, domnule? spuse acesta nedumerit de venirea șefului său.

          — Ia-o pe Olivia și du-o sus în camera mea. Ai grijă să nu o trezești! porunci Harry.

        Harry ieși rapid pe ușă, îndepărtându-se în abundența pădurii pentru a se întâlni cu Lordul Întunericului.