Secretele unui demon ||Finalizată||

Capitolul 4

      Războiul era aproape. Bătălia între oameni şi demoni avea să înceapă în cel mai scurt timp. Demonii se strânseră în jurul pădurii, gata să atace orice vietate pământeană şi neputincioasă ce avea să calce în împărăţia sinistră şi ciudată a englezului. Vântul gemea, scoţând zgomote nefireşti, pline de durere şi frică. Copacii îşi mişcau ramurile nervoşi şi exasperaţi. Cerul întunecat anunţa ploaia ce avea să se năpustească asupra oraşului înspăimântător. Demonul cu ochii ageri, fără sentimente şi culoare, privea atent şi plin de dezamăgire şi dezgust către întinsul întunecat al pădurii ce domina în întreaga republică canadiană. Întregul oraş se afla sub dominaţia sa, acesta făcând ceea ce dorea cu el. Era precum un rege înţelept ce-şi conducea ţara, doar că el nu era un rege, ci întruchiparea răului şi a diavolului. În loc de înţelept, acesta era o umbră ce teroriza orice fiinţă-i ieşea în cale. Alegerea unei victime o făcea cu multă precizie şi cu cap, apoi o " bântuia" până aceasta ceda şi se omora singură.

      Demonul plin de ură era încă în acea casă. Casa în care fata cu păr negru locuia. Casa de unde avea să pornească cel mai mare război pe care demonul nemilos l-a purtat vreodată, doar pentru a-şi obţine trofeul. Trofeul cu ochii speriaţi şi trup firav tremura de teroare. O teroare cu care el se hrănea. Aştepta cu cea mai mare nerăbdare ca fata să simtă în întregime gustul fricii şi al durerii. O durere care-i va sfâşia inima şi sufletul bun, transformându-l în cel mai negru şi întunecat loc. Ardea de nerăbdare ca planul său să înceapă, dar trebuia să aştepte. Nu dorea ca acest lucru să iasă urât şi totul să fie stricat doar de nerăbdarea lui care îi rodea trupul mort şi distrus de acţiunile trecutului.

**

     Pădurea era întunecată, tăcută şi supărată. Iarba umedă se simţea rece sub un corp cald, ce dormea pe jumătate gol în mijlocul ei. Copacii îşi legănau crengile plictisiţi, făcându-i pielea ca de găină, dar nu simţi. Somnul, în comparaţie cu locul umbros, umed şi rece în care se afla, îi era dulce şi liniştitor, dându-i adolescentei energia de care avea nevoie. Căscă. Buzele crăpate şi arse parcă de arşiţa deşertului i se deschiseră, lăsând un căscat înfundat şi plăcut. Imediat ce ochii i se deschiseră, făcu contact cu cerul întunecat şi amenţător ce i-a fost pe post de acoperiş. Vântul pe post de pătură, iarba pe post de pat, iar braţul pernă. Buimacă şi speriată, se ridică în șezut analizând împrejurimile. Nimic din ceea ce observa nu-i era cunoscut. Locul părea desprins din filmele SF, sau chiar cele de groază, cu fete ce se trezesc în mijlocul naturii. Exact asta i se întâmplase şi domnişoarei. Pădurea o înconjura din toate unghiurile posibile. În orice loc ai fii vrut să te uiţi, puteai vedea un singur lucru. Copaci. Copaci de diferite mărimi, forme şi vârste. Ochii ciocolatii îi căzu asupra picioarelor ei goale, ce erau vineţii. Se sperie. Încercă să se ridice, dar îi era imposibil. Frigul dureros puse stăpânire pe corpul firav al fetei, înţepenindu-l. Teama se instaură rapid în trupul ei, făcându-l să tremure.

     Copacii începură să-şi legene ramurile precum nişte braţe gigantice, încercând să o prindă în strânsoarea lor, ca într-o cuşcă. Speriată, se conformă şi le porunci picioarelor să se ridice. "Trebuie să scap de aici orice s-ar întâmpla! " se gândea ea, ridicându-se de pe jos. Începu să meargă într-o direcţie anume, fără să-şi dea seama unde o purtau picioarele sale lungi. Tălpile goale şi calde, făceau contact cu iarba umedă şi rece ce-i trimiţea mii de fiori de gheaţă pe şira spinării, făcând-o să inspire adânc. Parcurse o porţiune bună de pădure şi se opri. Ochii săi speriaţi se mijiră, uitându-se atent la locul din faţa ei. Irişii ciocolati zări în sfârşit o locuinţă micuţă. " Cineva trebuie să mă ajute să scap de aici!" îşi spuse ea, muşcându-şi buza inferioară. Pe chipul ei micuţ se citea acum speranţa. Speranţa că cineva va fi acolo şi o va ajuta să scape din labirintul pierzaniei în care se afundase, dar avea să se înşele. În căsuţa modestă şi derăpănată se afla el. Umbra care şi-a dorit ca fata să ajungă în acest loc, pentru a o încolţi şi a o distruge.