Secretele unui demon ||Finalizată||

Capitolul 18

     Timpurile se schimbă și oamenii odată cu ele. Dar nu și el. Harry decise să rămână la fel de rău, la fel de crud și rece așa cum a fost din totdeauna. Olivia credea în schimbare. Credea că odată cu iubirea lor, băiatul avea să se schimbe, dar se înșelase amarnic. Chiar dacă durerea simțită avu loc în trecut, pe vremea când ea nu-l cunoștea, fata nu putea trece peste spusele mamei sale. Nu putea trece peste durerea simțită de părinții ei în iad. Durerea provocată de el, o umbră a trecutului, a prezentului și probabil și a viitorului ei, se resimțea la fiecare privire pe care acesta i-o arunca.

      Frica se amesteca cu durerea și nervozitatea, provocându-i o starea necunoscută și diferită. Puterea ce zăcea ascunsă în ea, stătea să erupă precum un vulcan nervos și deranjat din somn. Ochii săi albaștrii aruncau săgeți otrăvitoare băiatului din fața ei. Acesta încercă cu toată ființa să-i ascundă trecutul, dar nu reuși. Secretele lui ieși la iveală, distrugându-i încrederea pe care Olivia o avea față de el. Munci mult pentru a o face să aibă încredere în el, dar toate astea se sfârși în câteva momente. Momente pe care Olivia le petrecu alături de mama ei biologică.

     Neînțelegând ce se petrecu acolo unde fu trimisă, Harold se apropie de ea, încercând să o prindă de mână. Voia să o țină în brațe, să o sărute și să-i spună lucruri frumoase. Lucrurile pe care fata merita cu adevărat să le audă... dar era în zadar. Olivia se ferea de el, făcând pași mari și împiedicați în spate. Mintea ei, în acele momente, îi era dușman inimii. Cu toate că voia să țipe la el, să-l lovească și să plece de acolo cât încă mai putea, inima îi spune să nu o facă. Crezând în schimbarea lui, fata spera că acel Harry nemilos, deveni încetul cu încetul un bărbat mai bun, mai iubitor... dar nu știa ce să mai creadă. Era un demon. Un demon și un slujitor al torturii și al durerii. Făcea exact ceea ce-i plăcea și anume să distrugă și să ofere mult iubita suferință.

        —Nu te apropia de mine! țipă , făcând pași mici și apăsați înapoi. 

        —Iubito, ce s-a întâmplat? întrebă speriat și confuz.

         —Nu te mai vreau lângă mine! Vreau să pleci dracului de aici și să mă lași în pace, criminal fără scrupule ce ești! plânse, fugind spre scări, urcând în una din camere. 

             Fără a mai reacționa, Harry iese din casă cu capul plecat, trântind ușa în urma lui. Nu înțelegea ce se întâmplase acolo. Nu știa de ce a reacționat așa atunci când s-a trezit. Nu avea nici cea mai mică idee că iubita lui află de trecutul său dureros și plin de minciună.

      Fugind departe de casa în care Olivia stătea, lăsându-i loc liber pentru a se gândi, acesta ajunse în mijlocul pustiului.Trebuia să înțeleagă odată și odată că se schimbase. Tot ceea ce se petrecu în trecut, trebuia să rămână acolo. Dar se pare că nu era așa. Acțiunile regretabile pe care le făcu se întorceau împotriva lui. Nedorind și mai multă suferință, băiatul încercă să afle răspunsul acestor bănuieli, începând să-l strige pe Turiel. 

              —Of, înger mic și nebun, unde te-ai dus? Nu vezi că am ajuns în pragul disperării? Olivia parcă a înnebunit. Nu am nici cea mai mică idee de ce mă urăște atât de mult. Îmi știa trecutul... îmi cunoștea secretele, dar nu știu de ce se comportă așa cu mine. Ajută-mă! Te rog! țipă acesta, dar era în zadar.

             Nimeni nu-l auzea. Odată cu vraja aruncată pe cei doi copii, aceștia nu mai puteau fi găsiți atât de ușor de nimeni. Distrus și cu moralul la pământ, Harry se așează pe iarba veștejită și umedă, privind cerul. Dintr-o dată, totul deveni diferit. Cerul se-negri, vântul se opri din a-și mai vărsa nervii asupra pământului, iar el simțea un fior ciudat pe șira spinării.