Secretele unui demon ||Finalizată||

Capitolul 6

    Mintea lui era întunecată și bine pusă la punct. Dracul a avut planuri mărețe cu el, așa cum și el avuse planuri mărețe în trecut, dar cineva îi puse capăt acestora, oprindu-l. Planuri care îl puteau duce pe culmile succesului, dar ei bine, trecutul e trecut și trebuie să rămână așa, corect? Evident că gândurile lui au fost altele. Mereu și-a dorit să domine și să conducă, de aceea a și plecat din micuța și "călduroasa " Londra, în căutarea unei noi aventuri. A străbătut mult drum, iar calea i-a fost lungă, dar într-un final găsise ceea ce căuta de mai bine de câțiva ani. Câțiva oameni pe care el să-i poate manipula după bunul său plac, dar se pare că destinul nu a fost atât de bun cu el, iar în urma dorinței lui, a fost omorât de către omul în care începuse să aibă încredere. Se păre că șeful echipei de tăietori își dădu seama de ceea ce dorea englezul să facă, și l-a oprit înainte de a-și duce planul la sfârșit. După ce trupul i-a fost îngropat lângă acel copac imens, Copacul Spânzuraților, acesta a devenit parte din pădure, iar aceasta i-a dat din viața și puterea ei, aducându-l la viața. Prinzând putere și curaj, acesta s-a ridicat și a devenit nemuritor. Așa s-a născut cea mai mare umbră a omenirii, care bântuie și constrânge oamenii, făcându-i să se imagineze în cele mai ciudate locuri și timpuri, care-i trec acestuia prin cap.    

      * [Așa se întâmplă din păcate și cu micuța cu ochi căprui și sinceri. Închisă în propriul coșmar cu demonul sufletului ei, este pusă de către umbră să se confrunte cu vocile din capul ei care nu-i dau pace și o fac să înnebunească. Alături de mama ei moartă, aceasta încearcă să treacă peste și să se obișnuiască cu ceea ce se întâmplă, dar din păcate, Styles îi strică ceea ce a încercat să clădească și o face să-și piardă mințile. Fericit de tot scenariul sadic, acesta intervine, trezind-o pe Olivia la realitate.] *

      —Oh, draga mea, atunci când te vei trezii, vei avea cea mai mare surpriză. O surpriză greu de suportat care te va distruge! spuse acesta încet, râzând drăcește. 

       Curios și impunător, ieși din casă, mergând spre platoul de filmare, unde fata cu păr castaniu, își juca rolul de victimă. O victimă moartă, care avea cel mai mult de suferit. Fata cu zâmbet pal, și buze crăpate stătea pe scările reci ale casei, părul ei lucind în lumina pală a lunii " imaginare" ce se afla pe cerul întunecat și supărat. Casa imensă încă era în doliu după pierderea imensă a familie Hart. O pierdere peste care vor trece imediat. Trebuia să se întâmple așa. Aveau extrem de multe lucruri importante de făcut. Compania trebuia să se dezvolte, iar această stare nu îi ajuta prea mult. Luând o înfățișare umană și simplă, demonul pășii cu mare grijă pe aleea pietruită și pustie, ce ducea spre casa supărată a fetei cu chip blajin. Uitându-se la ea cu ochi aprigi, o măsură în întregime, privind-o cum toată frumusețea și tinerețea ei se scurgea prin acel trup firav și pur. 

    — Hei, draga mea! o voce subțire și moartă vorbi, făcând-o pe Olivia să-și întoarcă capul. Mama cu ochi sincer se întoarse privind-o cu o înțelepciune de nedescris.

     O tristețe care licărea în spatele ochilor ei adormiți de ani buni, îl făcu pe Demon să se înmoaie. Nimeni, niciodată nu se uită și la el așa. Nimeni nu-l privi vreodată cu interes sau dragoste. Nici măcar în vremurile de mult apuse, când încă mai era în viață și se plimba printre prieteni și familie. O familie de care acesta a avut puțin timp parte. Niciodată nu a avut o mamă căreia să-i puse de copiii ei. Mereu a fost singur, iar acest lucru îl durea mai mult decât era nevoie. În sufletul său decedat de sute de ani, ardea o flacără plină de ură care va fi aprinsă atât timp cât lumea va exista. Se opri brusc, privind tabloul din fața lui, o imagine vagă, cunoscută, dar de mult apusă îi invadă retina. În vizor, acum nu le mai avea pe cele două femei cu păr negru, ci două femei cu plete lungi și aurii. Două persoane feminine care i-au luminat zilele cele mai negre, atunci când în inima lui tuna și fulgera. Două persoane pe care le-a îndrăgit și iubit, cu mulți ani în urmă, chiar dacă sentimentul nu era reciproc.